Declaraţie de intenţii

Un grup entuziast de jurişti pasionaţi de dreptul privat, cu sprijinul Editurii "Universul Juridic", lansează sub deviza "Totul sub semnul discuţiei" o nouă revistă de specialitate. Aceasta va fi rezervată exclusiv spaţiului juridic, pe cât de imens şi delicat, pe atât de misterios şi captivant, care - indiferent de evoluţiile sau prefacerile viitoare ale sistemelor juridice actuale - a fost şi va rămâne dreptul privat. Este vorba de Revista română de drept privat, publicaţie finanţată din surse eminamente private.

De ce o nouă revistă şi de o ce o revistă concentrată exclusiv asupra dreptului privat? Răspunsurile sunt dintre cele mai simple.

O nouă revistă, pentru că numărul şi, mai ales, calitatea periodicelor juridice româneşti sunt încă în mare suferinţă.

Este adevărat că în perioada de după 1990 s-au văzut apărând în România numeroase reviste de specialitate. S-a încercat astfel (şi parţial chiar s-a reuşit) asigurarea unui climat nou, liber şi deschis pentru dezbateri şi discuţii, favorabil schimbului de opinii şi de idei, absolut necesar pentru receptarea şi căutarea de soluţii la marile probleme juridice cu care se confruntă societatea românească. Din păcate, nivelul ştiinţific al multora dintre materialele publicate a fost şi este încă extrem de scăzut, situându-se mult sub aşteptările cititorilor şi foarte departe de cel atins de publicaţii similare apărute în străinătate; din aceste motive, ele nu au putut fi de prea mare folos practicienilor şi, cu atât mai puţin, teoreticienilor dreptului.

De ce o revistă exclusiv de drept privat? Cel puţin din două motive:

Mai întâi, pentru că, începând cu civilizaţia greco-romană, dreptul privat a fost şi va rămâne fundamentul lumii moderne, constituie motorul dezvoltării economice şi asigură realizarea plenară a fiecărui individ, în acord cu aspiraţiile şi posibilităţile sale materiale şi intelectuale.

Şi apoi, pentru că, în ciuda vitregiilor vremii, ştiinţa dreptului privat în România n-a murit încă, având şansa (poate ultima) de a renaşte şi supravieţui, şi, de ce nu, chiar de a cunoaşte un reviriment nebănuit şi nesperat de multă lume.

Devenită membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, România trebuie să facă faţă astăzi, în anul de graţie 2007, unor noi provocări politice, economice şi, bineînţeles, juridice. Aşa stând lucrurile, formularea unor opinii articulate, elaborarea unor teze şi teorii bine fundamentate, apte să servească cunoaşterii, interpretării şi aplicării reglementărilor interne, comunitare şi internaţionale, precum şi fundamentării diferitelor politici interne şi comunitare, sunt imperios necesare, dacă vrem ca România să devină un veritabil actor pe scena economică şi politică europeană sau internaţională, iar nu să rămână un simplu spectator. Or, dreptul privat este chemat să-şi aducă o contribuţie esenţială în această privinţă, iar o revistă de strictă specialitate care să servească acest scop poate reprezenta un instrument foarte util.

Tocmai de aceea, şi venind în întâmpinarea acestor necesităţi sau tendinţe, Revista română de drept privat îşi propune să constituie un cadru adecvat, deschis oricăror analize, discuţii şi comentarii aprofundate şi deopotrivă critice ale problemelor actuale sau viitoare din sfera dreptului privat, care să se situeze la nivelul exigenţelor teoretice şi practice ale secolului XXI şi să răspundă astfel nevoilor de perfecţionare sau de reformă a instituţiilor dreptului privat, de adaptare sau unificare a practicii judiciare, dar şi de elaborare a unor noi construcţii teoretice care să fundamenteze politicile de reformă economică, socială ori instituţională, după caz.

Este ştiut că, de exemplu, la nivel european există mai multe proiecte de unificare legislativă în domeniul dreptului privat. Aş aminti cele două proiecte de elaborare a unui cod european în materia obligaţiilor (fără a mai vorbi de Principiile Unidroit relative la contractele de comerţ internaţional): Principiile dreptului european al contractelor, elaborate de Comisia Lando, şi Ante-proiectul de Cod european al contractelor al grupului de la Pavia , condus de Giuseppe Gandolfi. La definitivarea acestor proiecte sunt datori să-şi aducă o contribuţie, dacă nu importantă, cel puţin onorabilă, şi juriştii români.

Dar, pentru a fi în măsură să formulezi opinii, să redactezi amendamente ori să faci propuneri de îmbunătăţire a textelor, trebuie să cunoşti în prealabil despre ce este vorba, care sunt tezele acestor proiecte de codificare europeană, prin ce se aseamănă şi prin ce se deosebesc, care sunt adevăratele probleme de drept şi care este justificarea soluţiilor propuse pentru rezolvarea lor, precum şi care le sunt implicaţiile juridice şi, în special, economice. Ar fi cel puţin ruşinos, dacă nu chiar scandalos, ca juriştii români să stea deoparte, să asiste pasiv la aceste dezbateri, fără a interveni deloc şi fără să-şi exprime un punct de vedere clar, articulat şi temeinic fundamentat; sau, de ce nu, chiar să lupte pentru a-şi impune opiniile sau soluţiile, dacă este cazul1). Or, dacă stai deoparte, mai poţi apoi oare să te plângi că trebuie să te supui unor reguli, pretins defectuoase, elaborate sau impuse de alţii fără consultarea ori contribuţia ta !?

România nu se poate, în nici un caz, plânge că n-a avut ori nu are jurişti de marcă. Din păcate, mulţi dintre ei au fost şi continuă să fie ignoraţi de factorii politici şi de decizie iresponsabili; ultimii nu înţeleg că, într-o lume deschisă, câştigă întotdeauna cel care este competent, avizat, pragmatic şi care acţionează cel mai rapid. Cu toate acestea, considerăm că şi opinia sau vocea acestor jurişti - mulţi dintre ei cunoscuţi şi foarte bine apreciaţi în afara ţării, dar aproape necunoscuţi ori, după caz, uitaţi în România - trebuie să se vadă ori să se audă şi aici, la noi, prin intermediul unei reviste critice de doctrină, legislaţie şi jurisprudenţă de înalt nivel ştiinţific, care dorim să fie Revista română de drept privat.
În plus, pentru a întări cele spuse anterior şi, totodată, pentru a reafirma profesiunea de credinţă a tuturor celor care au iniţiat această revistă, membrii Redacţiei au crezut de cuviinţă să ia două decizii importante şi parţial inedite, dar care sperăm să aibă rezultate pozitive.

Întâi, membrii Redacţiei înţeleg să-şi manifeste respectul şi recunoştinţa faţă de cei care, prin activitatea lor profesională, ştiinţifică şi academică, au marcat decisiv destinele dreptului privat român.

Prin urmare, în fiecare an, toate numerele revistei vor fi dedicate unei personalităţi, unanim recunoscută. Cadrul astfel creat ne va permite totodată să propunem spre dezbatere şi teme sau probleme juridice care au făcut obiectul preocupărilor ştiinţifice şi profesionale ale persoanei omagiate.

Anul 2007 este ANUL OCTAVIAN CĂPĂŢÎNĂ. Personalitate autentică, sobră, discretă şi de mare ţinută morală, profesorul Căpăţînă a marcat decisiv, atât prin activitatea sa practică (judecător, notar, cercetător ştiinţific, legislator, profesor universitar, arbitru), cât şi prin contribuţii ştiinţifice originale, de certă valoare internaţională, aproape toate instituţiile dreptului nostru privat din a doua jumătate a secolului trecut.2) Este, în mod cert, o excepţională performanţă care, în literatura noastră juridică, n-a mai fost atinsă de nimeni până acum şi care, probabil, cu greu va putea fi depăşită de altcineva.

Apoi, pentru a recompensa activitatea ştiinţifică de calitate şi pentru a stimula totodată cercetarea juridică de înaltă clasă, în ideea de a contribui în mod direct la formarea unei noi elite juridice în ţara noastră, Revista română de drept privat şi Editura Universul Juridic vor acorda la sfârşitul fiecărui an 3 premii, atribuite în baza unei jurizări independente, organizată după criterii şi reguli absolut transparente, şi anume:

- un premiu pentru opera omnia, unei personalităţi de marcă din domeniul dreptului privat;

- un premiu pentru cea mai bună carte a anului din domeniul dreptului privat;

- un premiu pentru cea mai bună teză de doctorat ori monografie juridică pe teme de drept privat.

Fiecare premiu va purta numele unei personalităţi juridice românesti alese în urma unei consultări cu specialişti de drept privat recunoscuţi şi a unui sondaj făcut pe site-ul revistei.

În ceea ce priveşte structura noii reviste, ea va cuprinde, pe lângă studii, articole şi comentarii de doctrină, ce vor reprezenta cea mai mare parte din economia acesteia, secţiuni de practică judiciară şi arbitrală, română şi străină, comentată sau adnotată, interviuri cu personalităţi juridice din ţară şi străinătate, inclusiv cu persoana care a fost declarată de revistă personalitatea anului, precum şi recenzii, medalioane sau breviare informative despre întâlniri, conferinţe, simpozioane etc. organizate pe diverse teme de drept privat, în ţară sau străinătate, după caz.

În sfârşit, este de remarcat şi subliniat că orice nouă revistă, care se vrea să fie viabilă şi să se ridice la un înalt nivel ştiinţific, sporindu-şi autoritatea şi prestigiul an de an, presupune, între altele, şi o solidă bază materială, şi, bineînţeles, o echipă redacţională puternică.

Din punct de vedere financiar, am reuşit să găsim în Editura Universul Juridic un partener generos şi extrem de avizat în privinţa realizării dorinţelor şi obiectivelor noastre; din punct de vedere al echipei redacţionale, deşi lucrurile sunt, se ştie, mult mai complicate ori de câte ori este vorba de editarea unei reviste serioase şi de elită, credem că am reuşit să alcătuim un Colegiu de redacţie redutabil, în care experienţa şi cunoştinţele juridice aprofundate ale unora dintre membrii Redacţiei se împletesc cu tinereţea şi entuziasmul celorlalţi, certitudinea şi valoarea deja recunoscută unora cu speranţa şi promisiunea altora de a deveni mâine certe valori.

În afară de aceasta, avem onoarea şi privilegiul de a beneficia de sprijinul unui Consiliu ştiinţific remarcabil, alcătuit din personalităţi marcante ale lumii juridice, română şi străină, şi care va veghea la bunul mers al revistei, în ideea ca aceasta să-şi păstreze intact prestigiul ce cu siguranţă îl va dobândi.

În vederea publicării unor materiale de înalt nivel ştiinţific şi a creării condiţiilor unei colaborări fructuoase cu viitorii colaboratori au fost redactate un set principii de publicare, o listă de abrevieri, precumşi condiţiile tehnice de colaborare care pot fi consultate în fiecare număr al Revistei.

Totodată, în vederea iniţierii şi menţinerii unui dialog direct cu cititorii noştri, aceştia pot face comentarii cu privire la materialele publicate, prin accesarea site-ului de Internet al revistei, cele mai interesante dintre acestea urmând a fi publicate şi în forma tipărită a publicaţiei noastre.

În încheiere, nu-mi rămâne altceva de făcut decât să urez, în calitate de director, noii reviste, atât personal, cât şi în numele tuturor membrilor colegiului de redacţie, să aibă o viaţă cât mai lungă, cititorilor, lecturi incitante şi cât mai agreabile, iar colaboratorilor noştri, materiale interesante şi de înaltă ţinută ştiinţifică.

1) Conştient de miza unei astfel de lupte, un eminent civilist, de talia lui Jacques Ghestin, spre exemplu, nu se sfiieşte să atragă atenţia colegilor săi asupra faptului că noţiunea de cauză, atât de scumpă juriştilor francezi, nu se regăseşte printre elementele de validitate a contractului nici în proiectul Lando, nici în proiectul Gandolfi, ceea se poate justifica şi prin faptul că această noţiune în Franţa nu se bucură de accepţiune unitară, fiind chiar repudiată ca inexactă şi inutilă de adepţii teoriei anticauzaliste: Ť Effectivement, dans une communauté telle que la France, scrie Ghestin într-o lucrare remarcabilă dedicată teoriei cauzei în dreptul civil francez, il serait, semble-t-il, a priori regrettable de se priver des concepts élaborés ŕ partir et au-delŕ du Code Napoléon par une jurisprudence. - L`une des raisons, qui pourraient conduire toutefois au rejet de la cause en droit français, tient aux controverses subtiles et académiques dont elle a fait l`objet. Pour un lecteur impartial de la doctrine français contemporaine, il est pratiquement impossible de savoir ce que désigne ce concept. La confusion terminologique rend en effet plus obscure encore la profusion conceptuelle. Comme l`observe le commentaire de l`article 2 : 101, point (b), des Principes européens du droit du contrat, "It is impossible to give a definition of cause in French law wich will be accepted universally" (J. Ghestin, Cause de l`engagement et validité du contrat, LGDJ, Paris, 2006, p. 6).

Marian NICOLAE