Asist. univ. Ionuţ-Florin Popa
Facultatea de Drept, Universitatea Babeş-Bolyai
Rezumat
În studiul care urmează, ne-am propus să abordăm noţiunea de conformitate din punctul de vedere al Convenţiei Naţiunilor Unite privind vânzarea internaţională de mărfuri, semnată la Viena în anul 1980. Sinteza oferită astfel conformităţii mărfurilor cuprinde o analiză istorică a conceptului (implicând demersurile internaţionale anterioare în această privinţă) şi una comparativă (care presupune o referinţă permanentă la sistemele de drept naţionale). Mai departe, definiţia conformităţii este urmată de ridicarea unor probleme care s-au dovedit delicate atât în dreptul naţional cât şi în comerţul guvernat de Convenţia de la Viena, legate de raporturile care există între garanţia de conformitate, pe de o parte, şi obligaţia de predare, garanţia de evicţiune, obligaţia de informare, obligaţia de securitate, eroarea şi alte noţiuni paralele, pe de altă parte. "Scuzelor" neconformităţii, condiţiilor speciale de existenţă a neconformităţii şi unor vaste concluzii legate de modelul juridic pe care îl propune Convenţia de la Viena în această materie, le este dedicată ultima parte a studiului.