Aplicabilitatea dispozitiilor art. 36 alin. 2-4 din legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata

Gheorghe Vidican
Judecător

Rezumat

Dispoziţiile art. 22 şi art. 35 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, republicată, devenite după republicare art. 23 şi respectiv art. 36, datorită consecinţelor importante a aplicării acestor texte de lege, încă de la origini au fost în atenţia specială a jurisprudenţei.
Cu toate acestea, datorită expresiilor echivoce folosite atât în conţinuturile art. 23 şi art. 36 din Legea nr. 18/1991, republicată, cât şi în conţinutul art. 30 din fosta Lege nr. 58/1974 la care face trimitere art. 36 alin.3 din Legea nr. 18/1991, republicată, nici până în prezent nu s-a ajuns la un punct de vedere unitar privind înţelesul , interpretarea şi sfera de aplicare a noţiunilor de „ terenuri aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti”, „terenurile aferente construcţiilor” şi „terenul necesar”.
În studiul de faţă, argumentat, ne propunem să ne expunem punctul de vedere în legătură cu înţelesul şi sfera de aplicare a expresiilor arătate, susceptibile de mai multe interpretări, cu consecinţe şi asupra interpretării actelor juridice ce au stat la baza înstrăinării construcţiilor aflate pe terenurile în cauză.