Competenta jurisdictionala de drept international privat in materia garantiilor reale mobiliare

Radu Rizoiu
avocat
STOICA & Asociaţii

Motto: "Toate lucrurile sunt definite de nume.
Schimbă numele şi ai schimbat lucrul."

Rezumat

Jurisdicţia relevantă ce reglementează disputele care implică garanţii reale mobiliare în cadrul proprietăţii private este o zonă gri a dreptului internaţional privat. Dificultatea rezidă în multiplele faţete ale garanţiei reale mobiliare: este atât un contract, cât şi un drept in rem, este un accesoriu al unei obligaţii (principale), dar are o procedură de executare ce este independentă de executarea creanţelor garantate.
Un alt obstacol este intrinsec sferei dreptului privat internaţional: care lege (naţională) este cea mai potrivită pentru a evidenţia jurisdicţia relevantă? Fiecare stat suveran are propria sa lege care tratează rezolvarea disputelor din dreptul internaţional privat. În cazul României, această lege este Legea nr. 105/1992. Totuşi, ca urmare a aderării la Uniunea Europeană, această problemă are două aspecte: Regulamentul Consiliului nr. 44/2001 a devenit şi el o piesă esenţială a jocului de puzzle. Cel puţin în ceea ce priveşte disputele intracomunitare, Regulamentul nr. 44 este cheia ce determină jurisdicţia relevantă.
Ideea principală a articolului este că, indiferent de aplicarea Legii naţionale nr. 105/1992 sau a Regulamentului Consiliului nr. 44/2001, cea mai potrivită jurisdicţie care tratează disputele ce implică garanţiile reale mobiliare în cadrul proprietăţii private ar trebui să fie curtea de justiţie de pe teritoriul pe care se află proprietatea făcând obiectul garanţiei (forum rei sitae). Totuşi, niciunul dintre cele două texte legislative nu menţionează expres acest fapt. În plus, actualul proces de reformă a reglementărilor procedurale româneşti pare a se îndepărta şi mai mult de acest scop.