Unele aspecte particulare ale garantiilor reale mobiliare constituite asupra conturilor curente deschise la institutii bancare

REZUMAT

Radu Rizoiu*

Avocat

    Articolul analizează problemele juridice cu privire la posibilitatea dar şi la capcanele în ceea ce priveşte crearea şi aplicarea unor garanţii reale mobiliare constituite asupra unui cont atunci când soldul acestuia variază într-o manieră obişnuită, datorită depozitelor şi retragerilor cu caracter de continuitate. Articolul se axează mai degrabă pe banii puşi într-un cont bancar decât pe valorile mobiliare existând în soldul acelui cont. După ce s-a decis ca acel tip de cont poate fi folosit în calitate de garanţie, este menţionat faptul că obiectul garanţiei nu îl constituie contul însuşi, ci suma de bani care există în soldul pozitiv al acestuia la momentul executării forţate a garanţiei. Mai mult, nu este vorba despre lichidităţi ci despre un drept de creanţă pe care îl are clientul (cesionarul) contra băncii (debitor cedat) de a fi plătit pornind de la fondurile care se găsesc în contul său.

Cea de a doua parte a articolului tratează posibilitatea şi regulile de identificare a fondurilor din aceste tipuri de conturi. Aceste reguli îşi dovedesc importanţa atunci când garanţiile reale asupra (soldului pozitiv al) contului intră în concurs cu garanţiile reale asupra sumelor de bani din acel cont. În mod general, cea de a doua garanţie reală urmăreşte banii în calitate de "produs" al garanţiei originale. După analizarea regulilor propuse în jurisprudenţa nord - americană şi cea franceză, regula care pare cea mai potrivită pentru această analiză este regula minimului soldurilor intermediare. Rezultă că garanţia care intervine acoperă doar partea din fonduri care se găseşte în contul curent care este minimul (i) sumei depuse iniţial şi (ii) soldul cel mai scăzut al contului în timpul perioadei care începe la momentul în care suma de bani iniţială a fost depusă şi se termină la momentul în care garanţia va fi executată forţat.