Liberalitatile ca specie a actelor juridice

Liberalităţile au un fond comun, indiferent dacă sunt făcute prin acte juridice între vii (donaţii) sau prin acte juridice mortis causa (legate). Ca atare, dincolo de unele diferenţe (donaţiile fiind contracte, adică acte de formaţie bilaterală, pe când legatele sunt acte de formaţie unilaterală), o analiză a fondului comun al actelor de liberalitate se impune. Aceasta cu atât mai mult cu cât, având în vedere consecinţele identicve pentru familia dispunătorului, reglementarea legală a liberalităţilor stă sub semnul unei viziuni unitare.

Ca acte juridice cu titlu gratuit, liberalităţile au un anume caracter de excepţionalitate.

Ceea ce caracterizează decisiv liberalităţile, deşi sunt în principiu acte solemne, este nu atât criteriul formal, ci, pe de o parte, un criteriu material (economic), constând în sărăcirea dispunătorului şi îmbogăţirea beneficiarului, iar pe de altă parte un criteriu voliţional (moral), constând în intenţia de a gratifica a dispunătorului.

Există acte juridice a căror calificare ca liberalităţi sau nu stă sub semnul îndoielii. Este astfel cazul actelor de executare voluntară a unor obligaţii naturale (fără sancţiune juridică), al liberalităţilor remuneratorii, al liberalităţilor modice, precum şi al actelor de dobândire a unui bun cu clauză tontinieră (de acrescământ) de două sau mai multe persoane împreună.

Sarcina probei şi limitele prezumţiei de nevinovăţie în materia plângerilor contravenţionale analizate în lumina Convenţiei Europene a Drepturilor Omului