(Decizia Curţii Constituţionale nr. 253 din 9 martie 2006 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu notă critică şi explicativă de Marian Nicolae)
OPINIA INSTANŢEI:
Dispoziţiile art. 29 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum a fost modificate prin Legea nr. 247/2005 - potrivit cărora pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, altele decât prevăzute la art. 21 alin. 1 şi 2, persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor solicitate - sunt pe deplin constituţionale.
Ele nu contravin dispoziţiilor art. 15 alin. 1 din Constituţie privitoare la egalitatea în drepturi şi nici prevederilor art. 44 alin. 1 care consacră garantarea dreptului de proprietate privată.
NOTĂ CRITICĂ:
Articolul 29 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005 nu prevede in terminis că dispoziţiile sale sunt aplicabile imobilelor aflate în posesia societăţilor comerciale integral privatizate, indiferent de modul lor de preluare, respectiv după cum au fost preluate cu titlu sau fără titlu valabil, astfel încât o astfel de interpretare extensivă ar fi valabilă numai dacă ar fi concordantă cu alte prevederi legale, în special cu dispoziţiile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil îşi păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, dar şi cu cele ale art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 conform cărora bunurile preluate de stat fără un titlu valabil pot fi revendicate de foştii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaţie.
Din punct de vedere constituţional, interpretarea extensivă dată de Curtea Constituţională nesocoteşte, în mod grav, dispoziţiile art. 44 alin. 3 din Constituţie care dispun că nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire, violând, totodată, şi prevederile art. 16 alin. 1 privitoare la egalitatea în drepturi între persoanele îndreptăţite la restituirea în natură, după cum au fost sau nu repuşi în drepturi înainte sau după intrarea în vigoare a legii noi modificatoare.
În plus, din punct de vedere al art. 6 par. 1 al Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi deopotrivă a dispoziţiilor art. 21 alin. 3 din Constituţie, art. 29 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, în forma dată de Legea nr. 247/2001, nesocoteşte şi dreptul la un proces echitabil în măsura în care, prin aplicarea sa judecării proceselor în curs, persoanele îndreptăţite ar fi private de dreptul la restituirea în natură, deşi un astfel de drept era recunoscut de lege la data sesizării instanţei de judecată. Orice persoană are dreptul la soluţionarea cererii în baza unor norme juridice accesibile şi previzibile la data introducerii cererii de chemare în judecată, iar nu în temeiul unor norme imprevizibile şi, deopotrivă, inechitabile, cum este cazul noilor dispoziţii ale art. 29 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 care avantajează, în mod manifest, deţinătorii unor imobile deţinute fără nici un titlu valabil.