Consideratii asupra notiunii si definirii bunurilor

Prof. univ. dr. Ovidiu Ungureanu

Lect. univ. dr. Cornelia Munteanu

REZUMAT

Fie că este substantiv, adjectiv sau adverb, cuvântul "bun" este un cuvânt frumos şi îndrăgit al vocabularului, adoptând înţelesuri care nu sunt decât în avantajul său. De asemenea, şi în limbajul dreptului acest cuvânt este privit ca o binefacere. Însă noţiunea juridică de "bun" este foarte discutată. Această diversitate de opinii ţine de faptul că legiuitorul nu defineşte nicăieri ce înseamnă bunul. Volumul al doilea din Codul Civil, intitulat "Despre bunuri şi despre diferitele modificări ale proprietăţii" se deschide cu un prim titlu care tratează "Despre diferenţierea bunurilor". Viziune ciudată, care constă în a distinge în interiorul unui ansamblu ale cărui contururi exterioare nu sunt definite. Aceste observaţii impun demersul adoptat în prezentul studiu.

Impregnată de cultura romană, doctrina contemporană cultivă, într-o manieră generală, o concepţie care înglobează, sub această vocabulă, lucrurile şi drepturile, corporalul şi necorporalul laolaltă.

Fiind problematică, noţiunea juridică de "bun" este, considerăm noi, susceptibilă de a fi explicată prin consideraţii filozofice şi sociologice; înainte de a defini bunurile, analiza acestei noţiuni se poare alimenta din diferenţa dintre aceasta şi noţiuni învecinate: se va confrunta cu înseşi persoana şi corpul uman; distincţia dintre persoană şi bun este indiscutabilă. Însă bunurile şi lucrurile nu pot fi asimilate: pentru o nouă viziune asupra lucrurilor, am recensat fiinţele animale, embrionul şi fetusul, cadavrul, lucrurile obişnuite, elementele şi ceea ce este produs de corpul uman.