Efectele acceptarii executarii obligatiei

Asist. univ. Ionuţ-Florin Popa

Univ. Babeş-Bolyai

Facultatea de drept

1. În ultimii ani am asistat la apariţia unor concepte aflate dincolo de frontiera tradiţională a dreptului naţional. Noutatea lor se datorează dreptului comunitar şi mai ales comerţului internaţional care a dezvoltat un summum de reguli a căror performanţă este remarcabilă.

Un asemenea intrus în liniştea dreptului românesc este noţiunea de "conformitate", împrumutată şi ea din semantica relaţiilor comerciale. Deşi în doctrina juridică străină conceptul este prezent de mult timp, în dreptul autohton el a pătruns relativ recent prin filiera Convenţiei Naţiunilor Unite de la Viena privind vânzarea internaţională de mărfuri din anul 1980 (la care România a aderat prin Legea nr. 24 din 6 martie 1991) şi apoi prin aceea a reglementării vânzărilor de consum (ne referim, în principal, la Legea nr. 449/2003 privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora).

Înţelesul primar, dedus din economia textelor normative menţionate, al obligaţiei de conformitate este acela de îndatorire a vânzătorului de a pune la dispoziţia consumatorului bunul/bunurile pe care acesta le doreşte, ţinând seama de diverse circumstanţe (descrierea contractuală a bunului, prezentarea acestuia, aşteptările rezonabile ale cumpărătorului etc.). Ulterior, Legea nr. 244/2004 privind securitatea generală a produselor a utilizat din nou conceptul de conformitate, însă dintr-o altă perspectivă - aceea a corespondenţei caracteristicilor produsului pus în circulaţie, cu calităţile cerute de normele legale în materie de securitate (capitolul II din acest act normativ, fiind intitulat "Obligaţia generală de securitate - criterii de evaluare a conformităţii").

Cele două perspective ale conformităţii, deşi diferite (una referindu-se la conformitatea propriu-zisă, cealaltă la securitatea produselor), au o rădăcină comună care este ideea satisfacerii exigenţelor subiective şi obiective referitoare la un produs destinat consumului. În acest mod, nu este însă epuizată întinderea noţiunii comentate. Ea se bucură de o extensie care depăşeşte conturul ideii de obligaţie, beneficiind de aplicabilitate în sfera oricărei executări a obligaţiilor.

2. În cadrul oricărui raport obligaţional, fără excese terminologice, se poate utiliza noţiunea de conformitate a executării obligaţiei, ca şi criteriu de apreciere a stingerii raportului juridic. De exemplu, fără a comite un abuz, putem afirma că obligaţia de plată a unei sume de bani este executată "conform" dacă îndeplinirea datoriei întruneşte condiţiile cerute de contract sau lege (din prisma cantităţii/valorii, timpului, locului etc.).

În acest mod, conformitatea poate fi desprinsă de noţiunea de obligaţie şi ataşată celei de executare a obligaţiei, adică implicit plăţii, ca modalitate de stingere a raportului obligaţional.

3. În cadrul conformităţii ca şi criteriu de apreciere a stingerii obligaţiei, voinţa creditorului obligaţiei, are o semnificaţie aparte. Acceptarea unei executări, chiar defectuoase, poate avea ca efect considerarea executării ca fiind conformă şi ducând la stingerea obligaţiei. La fel de bine, neacceptarea unei executări poate să permită creditorului invocarea mijloacelor juridice de garantare a conformităţii executării (ne referim la diversele acţiuni aflate la dispoziţia creditorului şi menite să repare prejudiciul cauzat prin neexecutare sau executare necorespunzătoare sau, mai precis, la "remediile" neexecutării). Raportul executare - acceptare a executării, prin semnificaţiile pe care le poate genera, se prezintă astfel ca un mecanism juridic bogat în efecte.

Pentru importanţa pe care o prezintă acest raport şi pentru că, din cunoştinţele noastre, nu a făcut obiectul vreunui studiu în literatura noastră de specialitate, ne propunem ca, în cele ce urmează, să abordăm conceptul de conformitate numai pentru a demonstra generalitatea sa (I), pentru ca apoi să stabilim raporturile pe care conformitatea le are cu acceptarea executării de către creditor (II) şi, în cele din urmă, utilizând un raţionament deductiv, să ne oprim la semnificaţia acestui raport în cadrul contractelor de vânzare-cumpărare - domeniul bazilar de aplicare (III), căruia de altfel, îi vom rezerva locul preeminent în studiul de faţă.