Ionuţ-Florin Popa
REZUMAT
În prima parte a studiului (publicat în această revistă în nr. 2/2008), au fost prezentate principiile generale ale dreptului remediilor în cadrul Convenţiei Naţiunilor Unite de la Viena privind vânzarea internaţională de mărfuri, precum şi o parte a analizei punctuale a remediilor numite "naturale". Prezenta parte a doua a studiului, este dedicată remediilor "substitutive", privite ca măsuri sau tehnici juridice menite să reconstituie valoarea pierdută de creditor ca urmare a neexecutării totale sau parţiale a contractului în natură, prin înlocuirea executării cu o măsură reparatorie destinată să satisfacă aşteptările economice legitime ale creditorului raportate la momentul încheierii contractului. Categoria menţionată are în prim plan remediile rezoluţiunii şi daunelor-interese, cu varietăţile fiecăruia. Concluzia studiului este aceea că dreptul remediilor, astfel cum a fost conceput de Convenţia de la Viena, reprezintă (alături de întreaga Convenţie), o "poveste de succes" care îşi merită valoarea de subiect de inspiraţie şi pentru legislatorul naţional şi pentru practicienii contractelor.