Titlul executoriu european pentru creantele necontestate

REZUMAT

Prof. univ. dr. Ioan Leş                                                         drd. Adrian Stoica

Cu ocazia summit-ului de la Tampere (Finlanda) din 15 şi 16 octombrie 1999, Consiliul European a aprobat principiul recunoaşterii reciproce a deciziilor juridice, în contextul creării unui veritabil spaţiu juridic european în materie civilă şi comercială. Obiectivul pe termen lung a fost să se renunţe în mod generalizat la exequatur-ul din aceste materii.

Consiliul Uniunii Europene a adoptat în data de 30 martie 2004 propunerea de reglementare a Comisiei ce urmărea instituirea unui titlu executoriu european pentru creanţele necontestate. Acest text, devenit Regulamentul nr. 805/2004 din 21 aprilie 2004, suprima măsurile intermediare care fuseseră până în acel moment condiţiile prealabile pentru executarea unei decizii pe teritoriul unui alt stat membru. O decizie (relativă la o creanţă necontestată) care a fost certificată drept titlu executoriu european în statul membru de origine este recunoscută şi executată în celelalte state membre fără a fi nevoie de o procedură specială în statul membru de execuţie.

Pentru a transpune în sfera dreptului intern Regulamentul nr. 805/2004, legislativul român a adoptat Legea nr. 191/2007 ce aprobă O.U.G. nr. 119/2005 cu privire la măsurile necesare pentru aplicarea regulamentelor comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană.

De asemenea, reducerea măsurilor intermediare urma să se realizeze pe viitor în conformitate cu Regulamentul C.E. nr. 44/2001, numit Bruxelles I, din 22 decembrie 2000, care înlocuia Convenţia de la Bruxelles din 1968, deoarece judecătorul nu mai putea, din oficiu, să verifice existenţa cauzelor de non-execuţie; controlul nu se opera decât în cazul recursului părţii adverse împotriva deciziei ce declara forţa executorie a judecăţii.

Avantajul Regulamentului nr. 805/2004 (T.E.E.) în comparaţie cu Regulamentul nr. 44/2001 era acela că nu mai era nevoie de acordul autorităţilor judiciare ale unui al doilea stat membru.

Dovada scrisă, Aplicarea TEE în dreptul judiciar privat român, care este consolidată în 5 capitole, se referă la detaliile de procedură la nivelul spaţiului european, în comparaţie cu procedura internă română.