Despre dreptul real de concesiune

REZUMAT

Eugen Chelaru

Prof. univ. dr. - Facultatea de Ştiinţe Juridice

şi Administrative - Universitatea din Piteşti

Concesiunea este unul din modurile indirecte de exercitare a dreptului de proprietate publică iar prin prezentarea principalelor aspecte ale acesteia autorul încearcă să demonstreze că dreptul pe care-l dobândeşte concesionarul asupra bunurilor concesionate este un drept real principal.

Studiul începe cu prezentare noţiunii concesiunii şi a reglementării sale. Titularii dreptului de concesiune pot fi orice persoane juridice române sau străine, inclusiv persoanele juridice de drept public, dacă au calitatea de "operator economic".

După ce prezintă, succint, procedura de atribuire a concesiune, autorul se concentrează asupra analizei contractului de concesiune, care este mijlocul juridic prin care se naşte dreptul de concesiune. Contractul de concesiune a bunurilor proprietate publică este un contract administrativ, aşa că are două părţi: partea reglementară şi partea contractuală propriu-zisă. El are următoarele caractere juridice: este un contract intuitu personae, solemn, sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ, cu executare succesivă şi constitutiv de drepturi reale.

Argumentele pentru care dreptul de concesiune este caracterizat ca fiind un drept real principal sunt următoarele: concesionarul îşi poate exercita în mod direct, fără concursul altei persoane, dreptul asupra bunului concesionat; el acţionează "pe riscul şi răspunderea sa", aşa că preia toate sarcinile şi riscul exploatării imobilului concesionat, acestea nefiind partajate, cum este cazul chiriaşului; durata lungă a concesiunii îi permite concesionarului să realizeze investiţii, în condiţiile prevăzute de contract, devenind proprietarul bunurilor astfel realizate, pe care le va amortiza până la încetarea dreptului său iar asupra terenului aferent acestor investiţii el are un drept real de folosinţă; în cazul încetării contractului înainte de termen concesionarul are dreptul să pretindă despăgubiri de la concedent, pentru prejudiciul astfel suferit; concesionarul va putea nu numai să folosească bunul concesionat, dar şi să-i culeagă fructele iar în anumite condiţii el va putea dobândi şi productele; contractele de concesiune a terenurilor de orice natură vor fi înregistrate de către concesionar în registrele de publicitate imobiliară sau în cartea funciară; concesionarul beneficiază de dreptul de urmărire, având posibilitatea să-şi apere, în condiţiile legii, dreptul faţă de orice persoană.

Sunt, de asemenea, prezentate conţinutul dreptului de concesiune, cazurile şi consecinţele încetării sale.