Crearea dreptului si redactarea deciziilor de catre Curtea de casatie

Pascale Deumier

Profesoară la Universitatea Jean Monnet (Saint-Étienne)

Deciziile Curţii de casaţie stau, de obicei, sub semnul conciziei. Adesea justificat prin funcţia de casaţie, acest tip de redactare ar putea fi mai puţin pertinent din punctul de vedere al puterii creatoare a judecătorului. Şi cum această putere se sprijină pe misiunea de interpretare uniformă a Curţii de casaţie, redactarea decizie este abordată, în lucrarea de faţă, din această perspectivă. Interpretarea regulii generale, pentru adaptarea la o anumită cauză, este indispensabilă, iar această necesitate fundamentează în mare parte puterea creatoare a judecătorului. Exercitarea acestei puteri ar trebui să fie vizibilă în hotărâre prin delimitarea nevoii de interpretare născute din circumstanţele cauzei şi a metodei de interpretare reţinute pentru formularea unui răspuns. De altfel, pentru a ajunge la uniformitate, hotărârea trebuie să înlesnească adeziunea raţională la interpretarea reţinută. Modul de funcţionare al acestei autorităţi de fapt implică înţelegerea deplină a sensului şi a sferei exacte de cuprindere a propunerii de drept. Cunoaşterea a numeroase elemente care nu apar în general în decizii (precedente, opinii contradictorii, autorităţi, date economice şi sociale) ar putea clarifica acest sens şi această sferă de cuprindere şi ne putem întreba, pentru fiecare din aceste elemente, dacă există mai multe avantaje decât inconveniente legate de apariţia lor în textul deciziei, de dezvăluirea lor în contextul acestuia sau de menţinerea lor sub secretul deliberării. Aceste propuneri variază în funcţie de decizii, canoanele de redactare nu pot fi identice pentru deciziile creatoare de doctrină şi pentru celelalte hotărâri, pentru interpretările al căror scop este aplicarea regulii la caz şi pentru interpretările al căror scop este controlul conformităţii unei reguli cu o alta.