Contestatia la executare impotriva titlului executoriu care nu provine de la o instanta judecatoreasca

REZUMAT

Andreea Tabacu

lect. univ. - Universitatea din Piteşti

În materia contestaţiei la executarea silită Codul de procedură civilă distinge între contestaţia la executare propriu zisă, contestaţia la titlu, contestaţia privind refuzul executorului judecătoresc de a declanşa executarea sau de a îndeplini un act de executare (art. 399 alin. 1) şi contestaţia formulată de către terţe persoane prin care se invocă dreptul de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit (art. 401 alin. 2).

Ca regulă generală Codul exclude hotărârile judecătoreşti de la orice reanalizare a fondului în cadrul contestaţiei la executare, în temeiul art. 399 alin. 3 C. pr. civ., anularea sau modificarea a însuşi titlului executoriu nefiind posibilă, cu excepţia situaţiei altor titluri decât hotărârile judecătoreşti, sub condiţia ca pentru aceasta, legea să nu fi reglementat expres o altă cale de atac.

Atare situaţii se regăsesc în materia: contractelor de credit inclusiv contractelor de garanţie reală sau personală încheiate în temeiul O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului; 2. contractelor de garanţie reală mobiliară prevăzute de Titlul VI al Legii nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice; 3. contractelor de credit ipotecar pentru investiţii imobiliare, precum şi garanţiile reale şi personale subsecvente prevăzute de Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare; 4. contractelor de leasing încheiate conform O.G. nr. 51/1997 privind operaţiunile şi societăţile de leasing; contractelor de arendare prevăzut de Legea nr. 16/1994 a arendării; contractelor de asistenţă juridică încheiate între avocat şi client potrivit art. 30 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.

Dimpotrivă, nu pot forma obiectul unei analize pe fond în cadrul contestaţiei la executare titlurile executorii pentru care legea prevede expres o altă procedură, cum sunt: titlurile emise în materie fiscală conform Codului de procedură fiscală; procesul verbal de constatare şi sancţionate a faptelor contravenţionale, întocmit potrivit O.G. nr. 2/2001; cambia, biletul la ordin şi cec-ul emise conform Legii nr. 58 şi 59 din 1934; decizia sau, după caz, dispoziţia de aprobare a restituirii în parte, în natură a imobilului emisă conform art. 25 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989; deciziile Casei de Pensii emise în condiţiile art. 187 alin. 4 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale; actul autentificat de notarul public în temeiul Legii nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale.

Aceste ultime ipoteze impun anumite precizări în ce priveşte conţinutul analizei în fond a titlului, urmare a specificului acestor titluri şi în parte a inconsecvenţei legiuitorului asupra noţiunilor utilizate.

În materie fiscală Codul de procedură fiscală - O.G. nr. 92/2003 instituie o procedură administrativă urmată de una judiciară, prin care titlul de creanţă fiscală se definitivează, astfel că se poate aprecia că legea prevede altă procedură, care exclude de la cenzura instanţei de executare fondul acestui titlu.

Când titlul de creanţă devine titlu executoriu şi este pus în executare, contestaţia la executare va avea ca obiect numai aspectele formale ale executării, inclusiv titlul executoriu, fără însă a se putea antama fondul acestuia, care reprezintă de altfel fondul titlului de creanţă fiscală şi care putea fi analizat numai în procedura specială reglementată de Codul de procedură fiscală.

Aspecte particulare implică şi titlurile din materie contravenţională, cambia şi biletul la ordin, decizia sau dispoziţia motivată emisă în aplicarea Legii nr. 10/2001, deciziile Casei Judeţene de Pensii emise în temeiul art. 56, 86 şi 95 din Legea nr. 19/2000.

În sfera titlurilor executorii rezultate din contracte (de credit, de garanţie reală mobiliară, de leasing, de arendare etc.) în care debitorul şi-a angajat voinţa negociindu-şi poziţia, legea nu prevede o cale procedurală specială, analiza fondului titlului putând fi analizată şi în cadrul contestaţiei la executare.

Faţă de posibilele interpretări, în special în aplicarea Codului de procedură fiscală, precum şi în raport de generalitatea textului art. 399 alin. final C. pr. civ., de lege ferenda se impune lămurirea noţiunii „o altă cale de atac” sau identificarea concretă a situaţiilor în care se va face aplicarea acestuia.