Consideratii teoretice si practice asupra error in personam

 REZUMAT

Articolul de faţă se doreşte a fi un punct de plecare, un reper într-o instituţie tratată de regulă "în grabă" printr-o etalare pe doar câteva rânduri. Raportându-ne la o teză veche dar de cea mai înaltă ţinută am căutat să alungăm colbul ce s-a aşternut peste aceasta şi să o îmbrăcăm într-o formă actuală, extinzându-i domeniul de aplicare şi propunându-i nu o nouă structură ci o desfăşurare pe verticală.

Interesaţi în primul rând de principii nu am dorit o tratare exhaustivă, multe idei exprimate aici putând da naştere la ramificaţii luxuriante, posibile teme a unor viitoare articole. Încercând a îmbina doctrina cu practica instanţelor şi cu incursiuni în diverse legislaţii am tins a oferi practicienilor cadrul obligatoriu de informaţii care să le permită a invoca şi justifica error in personam, de asemenea teoreticienilor, prin sursele citate, un fond bogat pe care să-şi bazeze şi dezvolte cercetările.