Izvorul obligatiei persoanei lipsite de discernamant de a repara prejudiciul pe care l-a cauzat: „culpa fara imputabilitate” sau echitatea?

Adrian Tamba

Lucrarea de faţă se prezintă ca o incursiune pe tărâmul "instituţiilor" ce pot constitui temei al îndatoririi persoanei lipsite de discernământ de a repara prejudiciul pe care l-a cauzat.

Sunt avute în vedere rând pe rând "culpa fără imputabilitate (morală)", respectiv echitatea.

Însă înainte de a intra în analiza amănunţită a celor două aspecte este aruncată o scurtă privire asupra cauzelor ce stau la temelia lipsei discernământului, adică minoritatea (infantia) respectiv cauzele patologice.

"Culpa fără imputabilitate" este cea dintâi analizată, eforturile fiind concentrate asupra dreptului francez întrucât ne aflăm în prezenţa unei noţiuni specifice sistemului juridic menţionat. "Culpa fără imputabilitate" este prezentată atât de lege lata conform art. 489-2 C. civ. fr. (text introdus prin Legea nr. 68-5 din 3 ianuarie 1968), cât şi din perspectiva Proiectului de modificare al Codului civil francez. Unele referiri se fac şi la dreptul român cu ocazia analizei separate a noţiunilor de "culpă" şi "imputabilitate".

Echitatea (subiectivă) este scoasă în evidenţă întâi de toate printr-o încercare de a o defini, de a-i clarifica înţelesul. Totodată se face referire la două decizii ale fostului Tribunal Suprem care a fundamentat pe echitate obligaţia celui lipsit de discernământ de a repara prejudiciul produs. Aşa fiind, în lucrare se susţine că echitatea reprezintă un temei de sine stătător al obligaţiei de reparaţie al celui privat de facultăţile mentale, şi nicidecum, aşa cum s-a zis în doctrina română, o entitate care generează o răspundere obiectivă în sarcina persoanei fără discernământ. Tot pe marginea echităţii se face referire şi la soluţiile din dreptul belgian, elveţian şi respectiv cel german.

Referitor la dreptul român situaţia este luată în considerare de lege lata, dar şi în perspectivă. Pe marginea acestui ultim aspect (perspectiva în dreptul român) sunt prezentate unele texte din Proiectul Noului Cod civil român care duc la concluzia că legiuitorul are în vedere echitatea ca izvor al celui lipsit de discernământ de a repara paguba produsă.