REZUMAT
Lect. univ. drd. Cornelia Munteanu
Acest studiu nu este dedicat unei istorii complete a proprietăţii, el prezentând doar evoluţia acesteia din punct de vedere tehnic, juridic.
Putem observa că oamenii din Antichitate, ale căror civilizaţii au existat anterior civilizaţiei romanilor, au exercitat dreptul de proprietate, însă ceea ce le era deopotrivă caracteristic era faptul că aveau despre această noţiune o concepţie vagă, confuză; se vorbea despre lucruri şi nu despre dreptul asupra unor lucruri, despre aspectele economice şi nu despre cele juridice. Dimpotrivă, romanii au conceput dreptul de proprietate cu o claritate specială, distingându-l de celelalte drepturi, chiar reale, şi chiar de posesie, ca stare de fapt.
Dreptul cutumiar din Evul Mediu revine la un stadiu anterior celui care era la Roma pe vremea celor XII Table. Mai mult, odată cu feudalitatea, dreptul abandonează dreptul roman evoluat începând cu epoca clasică. Pe cale de consecinţă, renaşterea dreptului roman şi-a făcut simţită influenţa în ceea ce priveşte restabilirea noţiunii proprietăţii, dreptul modern chiar depăşind concepţiile romane.
În zilele noastre proprietatea reprezintă, din punct de vedere tehnic, ceea ce reprezenta în 1864, caracterele sale juridice rămânând aceleaşi. Totuşi, acest lucru nu a împiedicat evoluţia dincolo de termenii articolului 480 Cod civil, evoluţie rezultând din legislaţia însăşi.