REZUMAT SPEŢĂ
În cazurile în care debitorul pune de bună voie la dispoziţia creditorului garantat bunul afectat garanţiei, iar creditorul are o atitudine pasivă, acesta din urmă dobândeşte o posesie fictivă a bunului afectat garanţiei, cu toate consecinţele ce derivă din această stare. Este indiferent dacă bunul a fost efectiv preluat de către creditor, atât timp cât acesta putea la orice moment să-şi exercite controlul asupra bunului.
Cerinţa rezonabilităţii comerciale impusă de lege creditorului în executarea (silită a) garanţiei reale mobiliare are şi o componentă temporală. Creditorul trebuie să efectueze valorificare într-un interval rezonabil de timp care să nu afecteze semnificativ valoarea de lichidare a bunului supus valorificării.
(Curtea de Apel din Tennessee, Nationsbank, Reclamant-apelant/v./Frederick N. CLEGG, Sr., Pârât-intimat, Dosar nr. 01-A-01-9510-CH-00469 Nr. 94-461-II(III)
10 aprilie 1996, cu notă critică de Radu Rizoiu).
REZUMAT NOTĂ
Tăcerea creditorului la oferta debitorului de a se desesiza voluntar de bunul afectat garanţiei ca urmare a imposibilităţii de achitare a (restului) obligaţiei garantate valorează o acceptare implicită a predării bunului de către debitor. În termenii Titlului VI al Legii nr. 99/1999, aceasta se traduce prin "luarea paşnică în posesie" a bunului de către creditor. Este irelevant dacă bunul a fost efectiv preluat de către creditor, atât timp cât acesta putea la orice moment să-şi exercite controlul asupra bunului.
Creditorul garantat devine un posesor al bunului în cauză, ca primă etapă a executării silite specifice din materia garanţiilor reale mobiliare. În calitate de posesor al bunului, creditorul garantat este ţinut de obligaţiile unui depozitar şi trebuie să se îngrijească de păstrarea valorii bunului.