Prof. univ. dr. Liviu Pop
Facultatea de Drept, Universitatea "Babeş-Bolyai", Cluj-Napoca
Decelarea şi analiza fundamentelor intelectuale ale teoriei generale a contractului este problema centrală a acestei construcţii juridice. În acest sens, în cursul timpului, au fost elaborate mai multe teorii, pe aliniamentele filosofice, politice, economice şi juridice a două importante concepţii: liberalismul şi pozitivismul; o variantă importantă a pozitivismului actual este solidarismul.
Liberalismul a dat naştere teoriei autonomiei de voinţă, ale cărei origini se află în şcoala dreptului natural de sorginte aristotelică. Având la bază individualismul politico-filosofic şi economic, potrivit acestei teorii, fundamentul contractului îl constituie voinţa individuală a omului, care este liberă şi autonomă. Aşa fiind, contractul şi efectele sale au ca singură sursă voinţa părţilor contractante; contractul şi forţa sa obligatorie sunt creaţia exclusivă a voinţei contractanţilor; altfel spus, voinţa individuală îşi trage puterea creatoare de contract şi de obligaţii contractuale din ea însăşi şi nu de la lege; în acest sens, s-a afirmat că voinţa individuală este autonomă.
Urmare evoluţiilor care au avut loc începând de la sfârşitul secolului al XIX-lea, realităţile politice, economice şi sociale s-au schimbat. Teoria autonomiei de voinţă a intrat în contradicţie cu aceste realităţi; de aceea, a fost pusă în cauză şi chiar contestată. Este motivul pentru care s-au făcut şi se fac încercări de a găsi un alt fundament al contractului. El a fost căutat în spaţiul doctrinei pozitivismului juridic. Astfel, au fost propuse: teoria contractului - situaţie juridică obiectivă; teoria fundamentării contractului pe binele comun şi pe echitate ori pe principiile de utilitate socială şi justiţie comutativă. În aceeaşi sferă se înscrie şi teoria solidarismului contractual, care fundamentează contractul şi efectele sale pe legătura de solidaritate dintre părţile contractante, care acţionează împreună pentru realizarea obiectivului comun alcătuit din suma intereselor lor contractuale. Solidarismul contractual produce importante consecinţe asupra contractului, începând cu faza precontractuală şi apoi pe toată durata fiinţei sale.
Niciuna dintre aceste teorii nu este unanim acceptată. De aceea, prezentul studiu se încheie cu propunerea de a fi construită o teorie eclectică, în care dintre fundamentele contractului se consideră că nu pot lipsi: voinţa părţilor contractante, legătura de solidaritate care se naşte între părţi datorată interesului contractual pe care îl are fiecare parte, dar se află în sarcina realizării celeilalte, şi dreptul pozitiv, adică normele statale imperative în materie.