Decretul-lege nr. 115/1938, art. 22-25, 26, 34-38
Legea nr. 7/1996, art. 59, 60, 72 alin. 2[1])
I. Opinia instanţei:
Legea veche, Decretul-lege nr. 115/1938, ce guvernează efectul înscrierii, al prestaţiei tabulare (constitutiv de drepturi), trebuie să guverneze, din raţiuni de simetrie, şi exerciţiul dreptului. Legea nouă, Legea nr. 7/1996, cuprinde dispoziţii tranzitorii referitoare la încetarea aplicabilităţii legii vechi doar la definitivarea lucrărilor de cadastru la nivelul unei unităţi administrativ teritoriale, ceea ce înseamnă că legea veche ultraactivează în întregul ei, inclusiv în ceea ce priveşte acţiunile de carte funciară.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, Decizia nr. XXI din 12 decembrie 2005 - Monitorul Oficial, Partea I, nr. 225 din 13 martie 2006, cu notă critică de Andreea A. Ţuluş)
II. Critica deciziei:
Înscrierile făcute în cărţile funciare vechi sau noi după modificarea legii noi prin O.U.G. nr. 41/2004 sunt guvernate de dispoziţiile Legii nr. 7/1996, astfel că, după această dată cel puţin, nu există nici un argument ca acţiunea în prestaţie tabulară să fie guvernată de Decretul-lege nr. 115/1938, chiar dacă este vorba de acte juridice încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996. Aceeaşi concluzie se desprinde şi în cazul acţiunii în rectificare, întrucât, înscrierile fiind guvernate de legea nouă, potrivit principiului aplicării imediate a legii noi, rectificarea lor este guvernată de aceeaşi normă.
[1]) Devenite 57, 58 şi 69 după republicare.