Studiul analizează natura juridică a dreptului de ipotecă mobiliară şi caracterele juridice specifice acestui drept real de garanţie din perspectiva Noului Cod civil. După o succintă prezentare a (re)apariţiei noţiunii de „ipotecă mobiliară” în dreptul nostru pozitiv se realizează o scurtă trecere în revistă a sistemului garantării obligaţiilor în Noul Cod civil.
Ipoteca apare ca forma prototipică de garanţie reală fără deposedare, calificarea ca mobiliară sau imobiliară adăugând doar un anumit specific unei instituţii duale cu caractere comune. Ipoteca mobiliară este un drept real accesoriu care dă naştere prerogativei urmăririi şi celei a preferinţei. Regulile speciale prevăzute de Noul Cod civil pentru aceste prerogative sunt analizate pe mai multe planuri. Se fixează reperele teoriei moderne a patrimoniului edictată de Noul Cod civil. Preferinţa acordată organelor fiscale beneficiază de o secţiune specială. Caracterele de drept accesoriu, indivizibil şi convenţional sunt avute în vedere.
În final, se încearcă oferirea unei definiţii a dreptului de ipotecă mobiliară în accepţiunea Noului Cod civil, precum şi o sinteză a principalelor momente din viaţa ipotecii mobiliare.