Intelesul sintagmei „rezolvarea procesului fara a intra in cercetarea fondului”, potrivit art. 297 alin. 1 din Codul de procedura civila. Consideratii de drept comparat cu privire la trimiterea cauzei spre rejudecare de catre instanta de apel

Liviu Zidaru

Judecător - Judecătoria sectorului 4 Bucureşti

REZUMAT

În dreptul procesual civil român, apelul este o cale de atac devolutivă, care provoacă, în limitele cererii de apel, o nouă judecată în fond, atât cu privire la problemele de fapt, cât şi cu privire la cele de drept. Instanţa de apel are dreptul de a reface sau completa probele administrate la prima instanţă, precum şi, în principiu, obligaţia de a se pronunţa ea însăşi asupra fondului cauzei, prin păstrarea sau schimbarea soluţiei primei instanţe.

Cu toate acestea, cu titlu de excepţie, cauza va fi trimisă spre rejudecare primei instanţe, atunci când în mod greşit, prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, ori judecata a avut loc în lipsa părţii care nu a fost legal citată.

Articolul îşi propune să determine înţelesul sintagmei "rezolvarea procesului fără a intra în cercetarea fondului", fiind propusă o interpretare restrictivă, potrivit cu care cauza poate fi trimisă spre rejudecare numai atunci când prima instanţă a rezolvat procesul în temeiul unei excepţii procesuale, ori a omis în mod nejustificat să se pronunţe asupra unei cereri deduse judecăţii. Această interpretare se reflectă şi în multe soluţii din practica judiciară.

Pentru a determina situaţiile în care se poate trimite cauza spre rejudecare de către instanţa de apel şi pentru a analiza oportunitatea acestei soluţii legislative, este analizată reglementarea nuanţată din dreptul procesual civil german. Astfel, potrivit C. pr. civ. german, instanţa de apel este ţinută, ca regulă generală, să se pronunţe ea însăşi asupra fondului cauzei, având însă facultatea, în anumite condiţii strict determinate de lege, de a trimite cauza spre rejudecare primei instanţe. Situaţiile în care este permisă trimiterea cauzei spre rejudecare sunt interpretate în mod restrictiv atât în doctrină, cât şi în practica Curţii Federale de Justiţie, dându-se astfel eficienţă dreptului părţilor la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.