Asist. univ. drd. Claudiu Constantin Dinu
Dreptul procesual civil este dreptul procedural comun, fiind aplicabil oricărui litigiu civil, lato sensu, care nu are reglementată o procedură distinctă. Prin această ramură de drept se consacră, în realitate, aplicabilitatea şi eficacitatea dispoziţiilor de drept material care au ca obiect de reglementare drepturi subiective civile, în sens larg, pentru persoane fizice sau juridice. Astfel, dreptul procesual civil este dreptul comun şi servant pentru toate ramurile de drept privat material.
Dreptul procesual civil nu face altceva decât să pună în valoare regulile de drept civil material, lato sensu. În consecinţă, este foarte important, mai ales în planul practicii juridice, stabilirea exactă a normei de drept procesual civil aplicabile, la cazul concret, reglementat de norma de drept civil material.
Această stabilire a normelor procedurale aplicabile uneori este dificilă prin prisma faptului că aceste norme se clasifică, în funcţie de întinderea câmpului de aplicare în norme de procedură civilă generale şi norme de procedură civile speciale.
Desigur, dacă avem în vedere şi dinamica legislativă intensă caracteristică sistemului juridic românesc, stabilirea normei procedurale aplicabile unui anumit proces civil este şi va fi de actualitate, cu atât mai mult cu cât şi soluţiile oferite de practica judiciară sau de doctrină nu sunt unitare.
Aceste consideraţii ne-au determinat să abordăm în prezentul material problematica aplicării normelor de drept procesual civil speciale în raport cu normele de drept procesual civil generale.
Fără a avea pretenţia unei tratări exhaustive a problematicii abordate, avem speranţa că prezentul demers are menirea de a oferi, cel puţin, câteva puncte de plecare în soluţionarea aspectelor practice deosebit de importante aferente aplicării normei de procedură civilă în funcţie de întinderea câmpului de aplicare.