Actiune in anulare. Calitate procesuala pasiva. Interes. Transmisiunea calitatii procesuale pasive. Citare. Apel nemotivat. Limitele devolutive ale apelului

III. PRACTICĂ JUDICIARĂ ADNOTATĂ

Acţiune în anulare. Calitate procesuală pasivă. Interes. Transmisiunea calităţii procesuale pasive. Citare. Apel nemotivat. Limitele devolutive ale apelului.

REZUMAT SPEŢĂ

Transmisiunea convenţională a calităţii procesuale poate interveni în baza unei înţelegeri dintre una din părţi şi un terţ, aşa cum este cazul donării bunului litigios. În acest caz procesul va continua în contradictoriu cu donatarul, care dobândeşte calitatea procesuală activă sau pasivă pe care o avea donatorul şi se substituie acestuia în orice fază procesuală. Astfel fiind, invocarea necesităţii verificării condiţiilor de valabilitate ale contractului de vânzare-cumpărare în contradictoriu cu moştenitorii cumpărătoarei care a donat ulterior imobilul, ca parte a acestui contract - prin care donatorul dobândise anterior bunul care face obiectul litigiului - , nu este fondată, deoarece aceştia nu justifică în prezenta acţiune: interes, drept, capacitate procesuală şi calitate procesuală.

Cu privire la critica referitoare la greşita apreciere a instanţei de apel asupra limitelor învestirii din apel, cât timp art. 295 C. pr. civ. nu se referă la analiza criticilor din întâmpinare, limitele devoluţionale în apel fiind numai cele cuprinse în cererea de apel, iar reclamanţii nu au aderat la apel, cât şi critica referitoare la îngreunarea situaţiei în propriul apel, cât timp o astfel de critică nu a fost invocată prin motivele de apel, Curtea constată că acestea sunt nefondate, având în vedere împrejurarea că în cauză au fost formulate două apeluri, iar apelul depus de către cealaltă apelantă nu a fost motivat.

Curtea de Apel Bucureşti, decizia civilă nr. 357 din 14 februarie 2006

(cu notă critică de Alexandru-George Ilie)

Într-o acţiune în anularea unui act juridic civil toate părţile acestuia trebuie citate, având obligatoriu calitate procesuală, întrucât efectele actului şi implicit ale nulităţii le privesc în mod nemijlocit.

Înstrăinarea dreptului real ce face obiectul unui contract translativ în cursul soluţionării acţiunii în anularea acestuia nu atrage transmisiunea calităţii procesuale pasive, întrucât acţiune în anulare nu are drept obiect dreptul transmis şi/sau restituirea posesiei.

Transmisiunea calităţii procesuale pasive cu titlu particular presupune şi condiţia ca dreptul transmis în timpul litigiului să fie el însuşi dedus judecăţii. Recunoaşterea transmisiunii cu titlu particular a calităţii procesuale pasive ca urmare a înstrăinării dreptului real dedus judecăţii, ca o consecinţă a prerogativei urmăririi, specifică drepturilor reale, s-a făcut în considerarea conservării posibilităţilor de reuşita a acţiunii reclamantului chiar în condiţiile în care pârâtul a înstrăinat posesia. În cazul acţiunii în anulare aceste raţiuni nu se regăsesc, întrucât, obiectul acesteia nefiind recunoaşterea dreptului real şi/sau restituirea posesiei, nici reuşita sa nu este condiţionată de substituirea părţii cu succesorul său cu titlu particular.

Acţiunea în anularea unui act translativ de drepturi reale este întotdeauna o acţiune personală. Derivând din încălcarea a legalităţii, acţiunea nu protejează nici drepturile transmise prin act şi nici un alt drept subiectiv de proprietate preexistent, ci sancţionează încălcarea limitelor libertăţii de a contracta a părţilor sale, calitatea procesuală fiind justificată exclusiv de existenţa interesului, caracterizat diferit în funcţie de cauza concretă de nulitate;