Institutii de drept maritim. Particularitati in dreptul roman

Prof. univ. dr. MARIN VOICU

Studiul de faţă, dedicat reputatului prof. univ. dr. Octavian Căpăţînă, rezumă din doctrina şi jurisprudenţa maritimă, atât de bogată, mai ales în dreptul comparat, o problematică foarte importantă, vizând două teme:

- răspunderea proprietarilor de nave şi limitarea de răspundere, şi

- privilegiile şi ipotecile maritime.

Examenul succint al celor două convenţii maritime internaţionale, ratificate de România, a jurisprudenţei şi doctrinei în materie, este prefaţat de unele observaţii asupra evoluţiei şi tendinţelor jurisprudenţei maritime interne şi internaţionale.

Subliniind tradiţia valoroasă a jurisprudenţei naţionale, care atestă profesionalismul magistraturii, în prima parte a studiului se relevă tendinţele majore ale jurisprudenţei maritime şi, mai ales, soluţiile adoptate în aplicarea convenţiilor maritime internaţionale, ratificate de România, care de fapt, constituie un adevărat cod maritim intern şi internaţional (în lipsa unui cod maritim român).

În contextul integrării europene şi al aderării României la U.E., se accentuează noua dimensiune europeană a integrării juridice, în care "jurisprudenţa naţională şi, mai ales, cea internaţională (CEDO şi Curtea de Justiţie a U.E.) constituie un agent eficient şi dinamizat al proceselor diverse de armonizare legislativă, de asimilare şi implementare a dreptului european şi totodată, de optimizare a dreptului intern".

Tema răspunderii civile a proprietarului de navă comerciale este de o mare importanţă şi actualitate în dreptul maritim internaţional, limitarea de răspundere în materia creanţelor maritime fiind un "principiu universal al dreptului maritim, o adevărată cheie de boltă a acestuia, în întregul său".

Studiul relevă istoricul reglementării şi examinează noua Convenţie - Londra, 1976 care consacră condiţiile de fond ale limitării de responsabilitate, exerciţiul dreptului la limitarea creanţelor maritime, procedura precum, şi amendamentele aduse Convenţiei prin Protocolul din 1996.

A doua temă, de asemenea, de importanţă majoră în dreptul maritim, are ca obiect un examen succint al convenţiilor maritime internaţionale din 1926 şi 1993 asupra privilegiilor şi ipotecilor maritime, în relaţie directă cu reglementarea din cadrul comercial român.