Garantiile reale mobiliare: un rau necesar sau un instrument util?

Rezumat

De peste patru mii de ani garanţiile reale fac parte din sistemul de drept. Aproape orice civilizaţie umană a cunoscut această instituţie. Prin urmare, existenţa garanţiilor reale pare un dat istoric. Cu toate acestea, în ultima perioadă există o serie de voci care pun sub semnul întrebării utilitatea (socială a) garanţiilor reale. Studiul de faţă încearcă să răspundă criticilor sistemului actual de garanţii reale (mobiliare) prin relevarea avantajelor economice pe care acestea le conferă funcţionării societăţii moderne. Deşi în doctrina română critica nu a vizat însăşi existenţa garanţiilor reale, unele comentarii, precum şi decizii jurisprudenţiale denotă o neîncredere latentă în utilitatea acestor garanţii.
Analiza noastră porneşte de la cele două elemente esenţiale ale activităţii de creditare: termenul (orice credit presupune o amânare a plăţii unei obligaţii) şi încrederea (acordarea de credit semnifică un anumit grad de încredere între părţi). Dintre aceste elemente, încrederea a fost de multe ori subestimată, iar consecinţele acestei abordări se observă în dificultatea cu care se încearcă explicarea nevoii de garanţii reale.
Pe aceste baze, vom încerca să folosim o metodă de cercetare relativ nouă în domeniul juridic: analiza economică a normelor de drept. Prin urmare, vom reliefa principalele caracteristici ale acestei metode, făcând apoi o aplicare în domeniul drepturilor reale (accesorii). Criteriul eficienţei este firul roşu care transpare în întreaga literatură de analiză economică a dreptului. Studiul precizează modul în care eficienţa explică tipologia garanţiilor reale.
Într-un studiu viitor vom folosi bazele teoretice puse în acest articol pentru a realiza un studiu de caz în privinţa evoluţiei garanţiilor reale mobiliare în România ultimului deceniu.