Rezumat
Autoritatea de lucru judecat se manifestă nu doar de la un litigiu deja tranşat la/spre un alt litigiu de rezolvat, ci şi în cadrul aceluiaşi proces, cu forţa efectului pozitiv al lucrului judecat care poate influenţa judecata pe fond sau care vine doar să asigure imutabilitatea verificării jurisdicţionale, în cadrul aceluiaşi proces, a unui aspect litigios. Astfel, dacă în principal, problema autorităţii de lucru judecat se pune atunci când instanţa este din nou învestită cu aceeaşi cerere sau aflată în strânsă legătură cu materia litigioasă rezolvată anterior, se poate întâmpla totuşi, ca judecătorul cauzei să fie confruntat chiar în cadrul aceluiaşi proces cu necesitatea respectării autorităţii de lucru judecat purtând asupra unor chestiuni prejudiciale (cărora o instanţă specială le-a dat dezlegare şi de care depinde soluţionarea cauzei pendente) sau vizând chestiuni prealabile, asupra cărora el însuşi s-a pronunţat înainte de a trece la rezolvarea pe fond a pricinii. Autoritatea de lucru judecat înăuntrul aceluiaşi proces există şi în situaţia problemelor de drept rezolvate de instanţa de recurs, atunci când casează cu trimitere spre rejudecare (şi când aspectele litigioase cărora le-a dat dezlegare în drept se impun cu forţa efectului pozitiv al lucrului judecat). Principiul „non omisso medio” reprezintă, de asemenea, o aplicaţie a modalităţii în care autoritatea de lucru judecat se manifestă în cadrul aceluiaşi proces, câtă vreme aspectele dezlegate de prima instanţă şi nesupuse cenzurii instanţei de apel nu mai pot face obiect de critică în calea de atac subsecventă, a recursului (ceea ce înseamnă că, pentru a exista efectul autorităţii de lucru judecat, este posibil ca procesul să nu se fi definitivat pe toate aspectele deduse judecăţii, ci doar pe chestiuni punctuale, care nu mai pot fi aduse însă în dezbaterea judiciară, cât timp nu au fost utilizate căile de contestare legale). Din perspectiva Proiectului Noului Cod de procedură civilă, se poate vorbi şi despre autoritatea de lucru interpretat asupra unor probleme de drept cărora, în cadrul unui mecanism de asigurare a practicii judiciare unitare şi în baza sesizării jurisdicţiei de ultimă instanţă, Înalta Curte urmează să le dea dezlegare (art. 503-505 NCPC).