Consideratii privind alegerea forului in comertul international

 REZUMAT

Asist. univ. drd. Şerban-Alexandru Stănescu

Posibilitatea conferită părţilor unui raport juridic de alegere a forului constituie o aplicaţie a principiului libertăţii contractuale. Manifestarea de voinţă a părţilor se concretizează în acorduri de alegere a forului care, în funcţie de finalitatea lor, pot avea un caracter exclusiv sau neexclusiv.

Pe plan internaţional, regimul juridic al acestor acorduri, este reglementat prin proiectul de Convenţie asupra acordurilor de alegere a forului (adoptat la Haga, la 30 iunie 2005). Instrumentul internaţional menţionat configurează, cu precădere, regimul juridic al acordurilor exclusive, stabilind efectele acestora atât pe planul stabilirii competenţei jurisdicţionale, cât şi pe planul recunoaşterii şi încuviinţării hotărârii pronunţate în temeiul acestor acorduri. Astfel, din primul punct de vedere, instanţele statului ales sunt exclusiv competente să soluţioneze litigiul, orice altă instanţă învestită trebuind să se desesizeze. Din cel de-al doilea punct de vedere, o hotărâre pronunţată de o instanţă a unui stat contractant, desemnată printr-un acord exclusiv, este recunoscută şi executată în toate statele contractante, potrivit prevederilor convenţiei.

Acordurile neexclusive de alegere a forului nu produc, în temeiul Convenţiei de la Haga (2005) efecte specifice pe planul stabilirii competenţei jurisdicţionale. În schimb, în anumite condiţii, acestea pot produce consecinţe pe planul recunoaşterii şi încuviinţării executării hotărârilor pronunţate în temeiul respectivelor acorduri.