REZUMAT
Lect. univ. drd.
Acest studiu îşi propune să ofere o perspectivă diferită asupra domeniului juridic, prin prisma limbajului acestuia, în speranţa că justiţia poate câştiga de pe urma alegerii cuvintelor potrivite.
Limbajul juridic suscită un viu interes de foarte mult timp. Acesta există ca limbaj specializat în virtutea faptului că domeniul juridic atribuie un sens special anumitor termeni. Caracterul specific al acestui limbaj se datorează faptului că acesta este un limbaj de grup, tehnic şi tradiţional.
Limbajul juridic este, în primul rând, jargonul folosit de toţi cei care contribuie la crearea şi punerea în aplicare a actului juridic. Caracterul său tehnic este legat de faptul că este un limbaj specializat, ştiinţific, precis. În cele din urmă, limbajul juridic este caracterizat ca fiind tradiţional datorită îndelungatei sale istorii.
Pe de altă parte, limbajul juridic aplicat variază în funcţie de subiect. Limbajul legislativ, cel al prevederilor legale, este funcţional şi stilistic. Stilul legislativ este modalitatea în care legislatorul redactează textele. Prin tradiţie, artă legislativă impune, din acest punct de vedere, o serie de reguli esenţiale: claritate, dimensiuni limitate, concizie. Stilul legislativ este neutru; acesta combină limbajul tehnic cu cel curent.