Tabloul general al raspunderii civile in textele Noului Cod civil

Noul Cod civil adoptat în anul 2009, care este posibil să intre în vigoare la 1 ianuarie 2011, după cum este firesc, supune unei reglementări suficient de atente şi instituţia răspunderii civile. Sediul legal al materiei se află în Cartea a V-a „Despre obligaţii”, titlul II „Izvoarele obligaţiilor”, capitolul IV, intitulat „Răspunderea civilă”, art. 1349-1399. De asemenea, regulile speciale aplicabile răspunderii contractuale se găsesc tot în Cartea a V-a, în titlul V, capitolul II „Executarea silită a obligaţiilor”, secţiunile I-IV, art. 1516-1548, îndeosebi secţiunea a IV-a „Executarea prin echivalent” (art. 1530-1548).

Analiza debutează cu o atentă prezentare a concepţiei consacrate în Noul Cod civil în raport cu teoria dualităţii şi teoria unităţii răspunderii civile. Autorul ajunge la constatarea că redactorii textelor în discuţie au reţinut şi consacrat implicit o concepţie intermediară, potrivit căreia răspunderea civilă este unică în esenţa sa şi duală, sub aspectul regimului său juridic, adică delictuală şi contractuală. Altfel spus, răspunderea civilă este o singură instituţie unică dar neunitară.

Cea mai mare parte a studiului este consacrată analizei, pe de o parte, a regimului juridic al răspunderii delictuale şi, pe de altă parte, a regimului juridic special al răspunderii contractuale.

În ce priveşte analiza regimului juridic al răspunderii delictuale, după enunţarea principiilor în jurul cărora este legal construit, sunt examinate: răspunderea pentru fapta proprie (art. 1357-1371); răspunderea pentru fapta altuia [pentru fapta minorului sau a persoanei pusă sub interdicţie, răspunderea comitenţilor pentru fapta prepuşilor (art. 1372-1374)]; răspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale sau de lucruri (art. 1375-1380). O constatare se impune a fi reţinută: răspunderea pentru fapta proprie este subiectivă şi se întemeiază pe vinovăţia dovedită a autorului prejudiciului; răspunderea pentru fapta altuia şi răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale şi de lucruri sunt fără culpă, fiind fundamentate pe obligaţia sau ideea de garanţie obiectivă. Această parte a studiului se încheie printr-o examinare temeinică a efectului răspunderii civile delictuale, care constă în naşterea obligaţiei de reparare a prejudiciului; în acest context, sunt abordate principiile care guvernează dreptul şi îndatorirea corelativă de reparare a prejudiciului şi mai ales criteriile şi modalităţile de stabilire a despăgubirilor, atunci când repararea prejudiciului se face prin echivalent bănesc. În acest scop s-a reţinut clasificarea prejudiciilor după natura lor în: materiale, corporale şi morale.

Ultima parte a demersului întreprins se circumscrie la problematica regimului juridic special al răspunderii contractuale, mai ales sub aspectul elementelor cu caracter de noutate, în raport cu reglementările din vechiul Cod civil, aflat încă în vigoare. Noul Cod civil prevede că răspunderea contractuală este de două feluri: pentru fapta proprie a debitorului şi pentru fapta altuia. Enunţarea critică a condiţiilor generale ale angajării răspunderii contractuale este urmată de analiza modalităţilor şi criteriilor de stabilire a daunelor-interese compensatorii şi a celor moratorii; reglementările privind clauza penală şi arvuna ocupă în cadrul analizei un loc important. După argumentarea doctrinară şi legală a existenţei răspunderii contractuale pentru fapta altuia şi enumerarea condiţiilor speciale necesare pentru angajarea ei, demersul autorului se încheie cu examinarea principiului consacrat în noua reglementare conform căruia nici una dintre părţile contractante nu are dreptul să opteze între acţiunea în răspundere pe temei contractual şi cea pe temei delictual.

Este de reţinut că în acest studiu autorul a abordat noile reglementări aplicabile răspunderii civile prin raportare permanentă la textele vechiului Cod civil, la conceptele, opiniile şi rezolvările doctrinare, precum şi la soluţiile practicii judiciare în materie. Această manieră de lucru a făcut posibilă relevarea măsurii în care realizările doctrinei şi jurisprudenţa în acest domeniu au fost cercetate, însuşite şi obiectivate în cuprinsul Noului Cod civil.