Unele consideratii asupra situatiei juridice actuale a daunelor cominatorii

Valentin Mitea

Judecător, vicepreşedinte al Curţii de Apel Cluj

Introducerea în Codul de procedură civilă, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, a dispoziţiilor art. 580³ C. pr. civ. privitoare la amenzile cominatorii a avut ca scop impunerea unui mecanism procesual care, beneficiind nu doar de consacrare legală expresă, ci şi de o figură juridică mai bine conturată, să înlăture sistemul în bună măsură nebulos şi, cu certitudine, controversat al daunelor cominatorii. Din păcate, controverselor existente le-a fost asociată încă una, anume aceea privitoare la o afirmată supravieţuire, alături de amenzile cominatorii, a daunelor cominatorii, ajungându-se la amplificarea dezacordurilor doctrinare, precum şi la apariţia unor soluţii jurisprudenţiale neuniforme.

Toate acestea au determinat sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu un recurs în interesul legii şi pronunţarea de către acesta a deciziei nr. XX din 12 decembrie 2005, iar mai apoi, în contrareacţie, introducerea prin Legea nr. 459/2006 a dispoziţiilor cu adevărat clarificatoare ale alin. 5 al art. 580³ C. pr. civ., prin care a fost afirmat, la nivel general, caracterul exclusiv al amenzilor cominatorii.