Interpretarea şi aplicarea unitară a legii este una dintre premisele fundamentale ale credibilităţii justiţiei şi, într-un sens mai larg, ale egalităţii în faţa legii. Este deci „naturală” preocuparea pentru instituirea unor proceduri preventive şi/sau sancţionatoare de natură să garanteze trecerea şi în acest domeniu de la deziderat la rezultat.
Proiectul Codului de procedură civilă configurează sau reconfigurează trei asemenea proceduri, cu obiect şi scop specific, chiar exclusive, unele dintre ele fiind încă, poate, perfectibile: obligativitatea statuărilor instanţei de control judiciar asupra problemelor de drept pentru judecătorii fondului; obligativitatea dezlegărilor date problemelor de drept prin hotărârea prealabilă solicitată secţiei corespunzătoare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; obligativitatea dezlegărilor date problemelor de drept prin decizia în interesul legii a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.