Autorii analizează, parţial critic, o serie de prevederi din domeniul legislaţiei muncii, înscrise în Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea autorităţii şi instituţiilor publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional şi în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, ca şi o serie de statuări ale Curţii Constituţionale cuprinse în deciziile acestei Curţi nr. 1415/2009 şi nr. 1414/2009 (prin care s-a hotărât că cele două legi amintite sunt constituţionale).
Principalele teme abordate privesc: problema caracterului organic sau ordinar al celor două legi; generalităţi cu referire la sistemul salarizării personalului bugetar reglementat prin Legea nr. 330/2009; limitarea procentuală a sporurilor de salarii cuvenite personalului bugetar; salarizarea activităţii prestate de acest din urmă personal în timpul nopţii; cumulul de funcţii şi cumulul pensiei cu salariul de către personalul bugetar; condiţii speciale referitoare la negocierea colectivă; caracterul tranzitoriu/vremelnic al Legii nr. 330/2009.