Autorul subliniază, în primul rând, importanţa independenţei judecătorului într-un stat de drept, evocând şi Legea celor XII Table pentru independenţă, consacrată de doctrină, pentru ca apoi să pună în legătură principiul independenţei cu cel al legalităţii. În acest context, subliniază că judecătorul nu mai poate fi privit ca un automat care aplică legea, ci că este chemat să interpreteze legea pe care o aplică, fiind, uneori, la speţă „legiuitor”. Autorul analizează şi evoluţia înţelesului legalităţii, oprindu-se asupra unor situaţii în care dreptul de apreciere al judecătorului este mai larg.