Discutii privind unele aspecte legate de aplicabilitatea in dreptul concurentei a prevederilor legale in materie de prescriptie a contraventiilor

Rezumat

În materie de prescripţie extinctivă, Decretul nr. 167/1958 constituie dreptul comun, în sensul că este aplicabil nu numai în materia acţiunilor derivate din raporturile de drept privat, ci şi în alte materii specifice dreptului public, însă numai în măsura în care în aceste din urmă materii nu există reglementări proprii, iar principiile dreptului public sunt compatibile cu prevederile Decretului nr. 167/1958.
În materia dreptului concurenţei, în cazul contravenţiilor incriminate de Legea concurenţei nr. 21/1996, prescripţia aplicării sancţiunilor contravenţionale este şi rămâne supusă reglementărilor speciale şi, în măsura în care acestea ar fi neîndestulătoare, prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor – „dreptul comun” în materia contravenţională –, completate, dacă este cazul, cu dispoziţiile incidente în materie penală, care reprezintă, la rândul său, „dreptul comun” în materia infracţiunilor şi contravenţiilor. Cu toate acestea, dacă şi aceste din urmă prevederi ar fi insuficiente, vor fi aplicabile prevederile Decretului nr. 167/1958, ca „drept comun” în materia prescripţiei extinctive în dreptul românesc, însă numai în măsura în care ar fi compatibile cu natura şi specificul prescripţiei extinctive în dreptul administrativ (contravenţional).
În consecinţă, în cazul contravenţiilor reglementate de Legea concurenţei, în forma iniţială, termenul (general) de prescripţie a aplicării amenzii contravenţionale este termenul de 6 luni, prevăzut de art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, iar nu termenul (general) de prescripţie de 3 ani, prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Pe de altă parte, în urma modificării Legii concurenţei nr. 21/1996 în anul 2003, prescripţiile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii modificatoare sunt şi rămân supuse termenelor de prescripţie prevăzute de legea veche, iar nicidecum termenelor de prescripţie prevăzute de lege nouă, care nu se pot aplica fără violarea principiului neretroactivităţii legii contravenţionale noi şi a principiului aplicării legii contravenţionale mai favorabile (mitior lex).