Procesul civil international, competenta, recunoasterea si executarea hotararilor straine potrivit Regulamentului comunitar nr. 44/2000

Regulamentele Consiliului şi Parlamentului european reprezintă cele mai importante instrumente ale comunităţii în scopul unificării prevederilor din legile statelor membre în ce priveşte competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor străine.
Principiul liberei circulaţii a persoanelor poate fi asigurat dacă resortisanţii fiecărui stat membru pot beneficia de legi previzibile în ce priveşte determinarea instanţelor competente în cazul litigiilor care se întemeiază pe un raport juridic cu element de extraneitate. De asemenea cetăţenii statelor membre trebuie să beneficieze de efectele hotărârilor judecătoreşti pronunţate în statele membre în cazul acestor raporturi juridice, deoarece în caz contrar, obligarea persoanei de a se adresa din nou în faţa instanţei din statul membru unde se va face executarea, ar atrage încălcarea liberei circulaţii a persoanelor, care vor fi legate de o anumită instanţă deşi au obţinut deja o hotărâre în altă instanţă judecătorească.
Regulamentul nr. 44/2000 al Consiliului Uniunii Europene prevede reguli pentru soluţionarea conflictelor de jurisdicţie, recunoaşterea şi executarea hotărârilor străine, care au fost preluate integral în Noul Cod de procedură civilă – Cartea a VII intitulată procesul civil internaţional.
Este important ca în cazul conflictului dintre jurisdicţiile diferitelor state membre să se stabilească o regulă general aplicabilă pentru determinarea instanţei competente iar în ipoteza sesizării simultane a mai multor instanţe din state membre diferite, cu acelaşi litigiu, să se stabilească ce va face fiecare instanţă sesizată. Regulamentul prevede că mai întâi se va determina care este instanţa competentă, după care celelalte vor respinge cererea ca nefiind de competenţa lor sau se vor declina în favoarea instanţei competente, dacă legea internă a statului respectiv permite întrunirea sau conexarea cauzelor.
În privinţa recunoaşterii hotărârilor pronunţate în alte state membre  este necesară înlăturarea formalităţilor şi costurilor suplimentare, pentru ca fiecare cetăţean al Uniunii Europene să beneficieze de hotărârea pronunţată în alt stat.
Pentru raporturile cu element de extraneitate, în care acesta din urmă nu se raportează la un stat membru al Uniunii Europene se vor aplica Convenţiile internaţionale la care România şi statul implicat sunt membre sau, dacă o atare convenţie nu leagă cele două state, se vor aplica normele de drept internaţional privat din fiecare stat în parte, iar recunoaşterea şi executarea hotărârilor străine se va realiza apelând la regulile curtoaziei internaţionale.