Convenţia matrimonială (reglementată şi de Noul Cod civil al României) reprezintă un acord încheiat înainte de celebrarea sau în timpul căsătoriei, prin care sunt organizate relaţiile patrimoniale dintre soţi. În studiul de faţă am analizat convenţia matrimonială în ansamblul ei, pornind de la apariţie şi evoluţie, motivele care au stat la baza creării şi şlefuirii în timp a acestei instituţii, cât şi examinarea principalelor forme pe care le îmbracă astăzi contractul prenupţial în ţări cu o istorie şi o cultură matrimonială diferită.
Prima parte a lucrării reflectă aspectele de conţinut şi structură ale convenţiei matrimoniale prin analiza noţiunii, originii, principiilor, caracterelor juridice, condiţiilor (de validitate, formă, publicitate) şi efectelor acestui tip de acord. Expunerea materialului este una deschisă, însoţită de clasificări, interpretări şi comparaţii între normele juridice ce reglementează relaţiile patrimoniale dintre soţi a unor state care fac parte din acelaşi sistem de drept sau din sisteme de drept diferite.
Ultima parte a articolului este concentrată asupra prezentării regimului juridic actual al convenţiilor matrimoniale în dreptul continental (Franţa şi România ) şi common law (Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii). Opţiunea pentru majoritatea ţările sus-numite se explică prin reprezentativitatea şi influenţa legislaţiei lor în profilarea conceptului global de „convenţie matrimonială”, iar în cazul României s-a încercat oglindirea transformărilor juridice şi profund conceptuale în materia contractului matrimonial a unui stat novice în Uniunea Europeană.
Combinaţiile sistematice dintre tendinţele jurisprudenţiale, opiniile doctrinare şi textele legislative au facilitat tratarea multilaterală a subiectului propus, contribuind în final şi la conturarea concluziilor autorului.