Succesiunea, mijloc de dobandire a bunurilor temporale

Succesiunea asupra bunurilor Ierarhilor şi a monahilor este supusă unor reguli speciale, care creează, în cazul devoluţiunii legale, o succesiune anomală în favoarea Eparhiei, respectiv a mânăstirii, cu excluderea totală a moştenitorilor legali. Norme necunoscute doctrinei civile contemporane, regulile de devoluţiune se completează cu dispoziţiile referitoare la moştenirile ab intestat, în care nu se aplică textele Codului civil referitoare la rezerva succesorală. Astfel, după intrarea în monahism, dispare, pentru bunurile dobândite de de cujus, vocaţia succesorală a erezilor stabiliţi după regulile dreptului civil laic, chiar şi legatele în favoarea unor asemenea succesori fiind golite de conţinut de vocaţia Eparhiei la întreaga succesiune. Normele arătate mai sus sunt perfect aplicabile, deşi par exotice, tocmai deoarece Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, prevede dreptul cultelor de a-şi reglementa singure regimul bunurilor, prin statute sau coduri canonice, supuse recunoaşterii prin Hotărâre de Guvern în baza art. 48 alin. 3 din lege.