Sistemul drepturilor reale in Germania

REZUMAT

Friederike Bauer,

Albert-Ludwigs-Universität, Freiburg im Breisgau

Acest articol urmăreşte să ofere o privire generală asupra legislaţiei germane privind proprietatea, într-un context mai larg.

După o scurtă prezentare a istoriei codului civil german, (Bürgerliches Gesetzbuch, BGB), ne vom referi la o serie de caracteristici ale sale, din punctul de vedere al structurii, limbajului şi modalităţii de reglementare ale acestuia. De menţionat este prezenţa unor reguli foarte abstracte şi încercarea de a introduce o serie de reguli generale la începutul anumitor secţiuni pentru a se evita repetiţiile. O altă caracteristică a BGB o reprezintă aşa-numitele "Generalklauseln", norme care conţin concepte juridice a căror valoare trebuie să fie interpretată şi care permit ca modernizarea legii să vină din interior.

Studiul este dedicat, în mare parte, prezentării principiilor "separării" şi al "abstractizării", care joacă un rol esenţial în dreptul privat german. Datorită acestor principii, contractul simplu, de exemplu contractul de vânzare, creează obligaţii pentru părţile sale dar nu realizează transferul drepturilor reale. Aceste drepturi - cum ar fi proprietatea - sunt transferate în baza altui contract, iar valabilitatea acestei tranzacţii este complet independentă de valabilitatea celuilalt contract. În aparenţă, cele două principii complică tranzacţiile curente, dar acestea sunt mult mai potrivite pentru lumea modernă a afacerilor, mai ales în ceea ce priveşte crearea de forme moderne de garantare a unor împrumuturi. Două dintre acestea, care prezintă o importanţă majoră, fac obiectul următoarei secţiuni a studiului, care este dedicat diferitelor modalităţi de transfer al proprietăţii.

Studiul prezintă, de asemenea, o serie de principii generale ale legislaţiei germane privind proprietatea, precum şi diferitele tipuri şi grade ale posesiei. Aceste precizări legate de posesie sunt esenţiale pentru înţelegerea diferitelor modalităţi de transfer al proprietăţii. Transferul proprietăţii asupra bunurilor mobile şi a celor imobile presupune două elemente: în primul rând, părţile trebuie să convină asupra transferului proprietăţii, acesta fiind un element identic în ambele cazuri (bunuri mobile şi imobile). În cazul transferului de bunuri mobile, cel de-al doilea element îl reprezintă transmiterea posesiei sau un surogat al acesteia. Cel de-al doilea element al transferului bunurilor imobile este înregistrarea noului proprietar în cartea funciară.