Procedura succesorala notariala

Potrivit dreptului românesc, predarea patrimoniului unei persoane decedate către moştenitorii săi, se poate face alternativ, fie în baza unei proceduri notariale necontencioase, fie în baza unei proceduri contencioase în faţa instanţei de judecată, competenţa aparţinând fie notarului, fie judecătoriei de la locul ultimului domiciliu al defunctului.

Procedura succesorală notarială reprezintă ansamblul normelor juridice potrivit cărora se realizează predarea patrimoniului persoanei decedate către moştenitorii săi. În principal, acest ansamblu de norme este cuprins în Codul civil român şi în Legea nr. 36/95, Legea notarilor publici şi activităţii notariale. Potrivit acestor norme, notarul stabileşte pe baza declaraţiilor succesibililor şi a altor probe pe care le administrează, calitatea de moştenitor, compunerea masei succesorale, activul şi pasivul succesiunii, cotele de drept ale moştenitorilor legali sau bunurile dobândite de moştenitorii testamentari, taxele succesiunii, şi face, la cererea moştenitorilor, partajul succesoral.

Întreaga procedură se finalizează prin eliberarea de către notar a unui certificat de moştenitor, act autentic declarativ de drepturi.

Certificatul de moştenitor este actul prin care se face dovada calităţii de moştenitor dar este şi un mijloc de însezinare pentru moştenitorii nesezinari.

Procedura succesorală notarială deşi este extrem de complexă, nu conduce la lichidarea patrimoniului unei persoanei decedate, ci doar la predarea activelor şi pasivelor succesorale către moştenitorii legali sau testamentari ai acesteia. Apoi, creditorii succesiunii îşi vor putea recupera creanţele lor de la moştenitorii defunctului, care rămân responsabili pentru pasivul succesiunii, de regulă, în limitele activelor acesteia.