Reglementarea juridica a principiului confidentialitatii in privinta depunerilor de sume de bani la institutiile de credit

REZUMAT 

Lucian Mihai

Romeo-Radu Popescu
 

Contractul de depunere de sume de bani la instituţii de credit (dintre care cele mai tipice sunt băncile) constituie o varietate a contractului de depozit neregulat încheiat între instituţia de credit (banca), în calitate de depozitar, şi o persoană fizică sau juridică, în calitate de deponent, prin care depozitarul se obligă să păstreze sumele de bani depuse şi să le restituie, la cerere, cu dobânzile aferente, dintr-o dată sau fracţionat, titularului depunerii sau reprezentantului său, iar în caz de deces al titularului persoană fizică, moştenitorilor acestuia ori de încetare a titularului persoană juridică, succesorilor patrimoniului acestuia.

Operaţiunile efectuate de instituţiile de credit (băncile) sunt confidenţiale, astfel cum se dispune cu titlu de principiu prin art. 111 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului. De la această regulă se poate deroga numai în cazurile şi condiţiile prevăzute expres de lege. Deşi prin acte normative relativ recente au fost stabilite din ce în ce mai multe asemenea derogări, confidenţialitatea rămâne principiul juridic în această materie, iar derogările (oricât de numeroase ar fi) constituie excepţii supuse interpretării restrictive.

În articol sunt analizate atât conţinutul principiului confidenţialităţii, cât şi cele mai importante excepţii de la acesta, reglementate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, precum şi prin Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie,  art. 373² alin. (3) teza întâi din Codul de procedură civilă, Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor şi art. 53 din Codul de procedură fiscală.