Protectia juridica a intereselor private - incercare de tipologie

Asist. univ. Răzvan Dincă

Facultatea de Drept

Universitatea din Bucureşti

Sistemul de drept este creaţia statului şi de aceea el este menit să servească funcţiei statului care este aceea de a administra societatea, adică ansamblul indivizilor trăind împreună. În acest sens, funcţia primordială a dreptului este de a proteja interesele publice, adică acele interese care permit buna convieţuire a indivizilor. Un asemenea interes public se realizează optim foarte adesea tocmai prin promovarea unor interese individuale.

Protecţia intereselor individuale se poate asigura fie direct, prin crearea unui drept subiectiv substanţial, fie indirect, doar prin acordarea unui drept material la acţiune. În primul caz o anumită normă este menită să protejeze un interes particular determinat; în al doilea caz, titularul interesului poate determina aplicarea sancţiunii statale penru atingerea adusă acelui interes prin încălcarea unei norme care nu a fost instituită spre a-l ocroti, ci a fost justificată prin alte raţiuni de interes public sau privat. Interesele indirect protejate prin acest mecanism sunt considerate legitime în sensul că legea permite indivizilor să îşi realizeze asemenea interese în exercitarea unor libertăţi generale, nedeterminate şi necondiţionate. Libertăţile sunt absolute şi indisponibile, dar concurente. Dimpotrivă, drepturile subiective sunt prerogative determinate şi condiţionate, absolute, disponibile şi exclusive.

Acest articol explorează unele consecinţe ale acestor distincţii, atât de ordin teoretic, cât şi practic.