Curtea Constitutionala – garant al suprematiei Constitutiei, putere legiuitoare sau expert parlamentar?

Prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu
Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti,
fost judecător al Curţii Constituţionale

Rezumat

Autorul, profesor de procedură civilă şi fost judecător al primei Curţi Constituţionale din România în perioada 1992-1998, face un examen critic al jurisprudenţei instanţei constituţionale, care s-a pronunţat asupra constituţionalităţii mai multor texte din Codul de procedură civilă.
Studiul reţine că, de principiu, Curtea Constituţională a decis că nu are misiunea de a controla modul în care legiuitorul stabileşte regulile de competenţă şi de procedură, deoarece această misiune îi revine chiar legiuitorului, potrivit art. 126 alin. 2 din Constituţie.
Uneori însă, Curtea Constituţională a abdicat de la acest principiu şi a declarat neconstituţionale dispoziţii procedurale care, numai în concepţia ei, încălcau Constituţia. Pentru a da aceste soluţii, ea a reţinut că libertatea legiuitorului nu este absolută, limitele libertăţii de reglementare fiind determinate de obligativitatea respectării normelor şi principiilor privind drepturile şi libertăţile fundamentale şi a celorlalte principii consacrate prin legea fundamentală şi prin acte juridice internaţionale la care România este parte, îndeosebi accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil rezolvat într-un termen rezonabil etc. Reţinând că ideea este corectă, autorul studiului critică însă faptul că instanţa constituţională a apropiat cu foarte mare uşurinţă neconstituţionalitatea unor dispoziţii din Codul de procedură civilă, fără să verifice temeinic dacă legiuitorul a stabilit limite nerezonabile şi neproporţionale cu scopul vizat în exercitarea accesului la justiţie.