Ionuţ Florin Popa
Asist. univ. - Facultatea de Drept,
Universitatea "Babeş-Bolyai", Cluj-Napoca
Notar public
Rezumat
Absenţa identităţii între lucrul predat şi lucrul vândut este cunoscută drept neconformitatea lucrului vândut. La prima vedere, conţinutul acestei noţiuni poate fi identificat cu siguranţă, având în vedere că este inclus în sfera aşa-numitei „predări conforme” (art. 1314-1335 Codul Civil). Însă fiecare pas în clarificarea acestui concept aduce noi dificultăţi. Prezentul studiu încearcă să furnizeze mai multe răspunsuri la marile întrebări referitoare la conformitatea lucrului vândut, aşa cum este reglementată de Codul Civil. În încercarea de a defini conceptul, primul lucru care trebuie făcut este de a-l distinge de alte noţiuni juridice, precum: vicii ascunse (art. 1352-1360 Codul Civil), lipsa siguranţei, eroare privind substanţa lucrului vândut, declaraţie falsă sau chiar evacuare şi, pe de altă parte, identificarea principiilor aflate la baza reglementărilor tradiţionale. În această privinţă, am luat în calcul un conflict de durată între abordarea materialistă (obiectivă) şi cea funcţionalistă (subiectivă), ambele născute pe baza textelor Codului Civil. În fine, studiul intenţionează, de asemenea, să identifice posibile soluţii pentru acest conflict.
Din punct de vedere sintetic, studiul cuprinde două părţi. Prima parte este dedicată garanţiei de conformitate şi cea de a doua garanţiei împotriva viciilor ascunse. Pentru ambele, am încercat să stabilim condiţiile esenţiale şi definitorii, care le particularizează, analizând diferenţele declarate cu privire la doctrină şi jurisprudenţă, care sunt hotărâtoare între cele două garanţii, precum şi distincţiile reale şi iluzorii între acestea şi alte noţiuni juridice. Concluzia unei sinteze a jurisprudenţei şi literaturii de specialitate este sceptică, sub aspect pragmatic şi intelectual. Ultima secţiune a prezentului articol conţine posibile soluţii pentru labirintul intelectual creat de doctrină şi jurisprudenţă pentru aceste două garanţii.