Lector univ. dr.
Cornelia Munteanu
Facultatea de Drept "Simion Bărnuţiu" din Sibiu
Rezumat
Atât amintirile de familie cât şi mormintele nu au primit o reglementare legală în Codul civil. Totuşi, în mod tradiţional, în doctrina noastră şi în cea franceză acestea sunt incluse în cazurile de coproprietate forţată şi perpetuă. Aceasta deoarece unele bunuri pot fi încărcate de o afectaţiune particulară; ataşamentul unei persoane faţă de un bun poate fi şi de ordin afectiv. Datorită acestui ataşament ele nu au vocaţia de a se regăsi în alte patrimonii decât în cele ale membrilor familiei; generaţiile se succed în posesia lor fără a fi nevoie de o veritabilă transmisiune deoarece ele constituie o coproprietate care se reînnoieşte perpetuu cu fiecare generaţie. Totuşi între amintirile de familie şi morminte există şi unele deosebiri.
Însă ceea ce dorim să subliniem în acest articol este că aceste bunuri au un regim particular atât cu privire la proprietatea lor cât şi la devoluţiunea lor succesorală. Analiza lor devine dificilă pentru că ori nu există o reglementare legală, ori ea este incompletă. Poate şi din acest motiv în doctrina noastră li s-a rezervat un spaţiu extrem de restrâns. Dar ele merită o tratare mai generoasă, cu atât mai mult cu cât Proiectul noului Cod civil consacră amintirilor de familie două articole (art. 871 şi 872).