Prof. univ. dr. Valeriu Stoica
Facultatea de Drept, Universitatea din Bucureşti
Lector univ. dr. Răzvan Dincă
Facultatea de Drept, Universitatea din Bucureşti
Rezumat
Într-un comentariu publicat într-o revistă de specialitate în urmă cu câteva luni, au fost analizate câteva probleme juridice incidente în Decizia nr. 3556/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia comercială. Dintre problemele acolo discutate, acest studiu repune în discuţie identificarea instanţei la care se depune acţiunea în anularea unei hotărâri arbitrale, distincţia dintre capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice şi cumulul daunelor-interese compensatorii şi moratorii.
Cu privire la prima problemă, se argumentează în sensul că acţiunea în anularea unei hotărâri arbitrale se depune la instanţa competentă să o judece.
În ceea ce priveşte a doua problemă, se arată că atât de lege lata cât şi de lege ferenda distincţia dintre capacitatea de exerciţiu şi capacitatea de folosinţă se impune şi în cazul persoanei juridice, cu consecinţe în ceea ce priveşte procesul de formare a voinţei pentru încheierea actelor juridice, sancţiunile aplicabile pentru nerespectarea regulilor acestui proces, incapacitatea de exerciţiu a persoanei juridice şi situaţia persoanei juridice aflate în insolvenţă.
În ceea ce priveşte cea de-a treia chestiune, studiul precizează categoriile clasificării daunelor-interese în daune-interese compensatorii şi daune-interese moratorii şi, pornind de la conţinutul corect al fiecăreia dintre aceste categorii, reaminteşte şi explică reglementarea Codului civil care prevede acordarea lor alternativă, iar nu cumulativă.