Ordinea publica de drept international privat in practica arbitrala

REZUMAT

Victor Babiuc

Preşedinte - Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României

Noţiunea de ordine publică în dreptul internaţional privat este controversată, atât în doctrina română, cât şi în cea străină, existând dificultăţi reale de definire a acestui concept. Asemenea dificultăţi sunt determinate de faptul că, pe de o parte, ordinea publică în dreptul internaţional privat nu se confundă şi nici reduce la ordinea publică în dreptul intern, având în general un domeniu mai restrâns de aplicabilitate decât aceasta din urmă, iar pe de altă parte, de faptul că în dreptul internaţional privat ordinea publică a primit şi continuă să primească, după cum foarte bine se ştie, accepţiuni diferite atât în legislaţia, cât şi jurisprudenţa fiecărui stat.

În ce priveşte ordinea publică de drept internaţional privat român, aceasta constituie, potrivit legislaţiei şi jurisprudenţei actuale, un impediment al aplicării legii străine fondului litigiului sau, după caz, un impediment al recunoaşterii şi încuviinţării executării silite a unei sentinţe arbitrale străine pe teritoriul României. Într-adevăr, din analiza soluţiilor instanţelor judecătoreşti şi arbitrale româneşti, rezultă, în mod neîndoielnic, faptul că ordinea publică este mijlocul tehnic pe care-l are la îndemână organul de jurisdicţie pentru a înlătura aplicarea unei legi străine normal competente ce contravine vreunui principiu fundamental al sistemului de drept al forului, adică, în speţă, al sistemului român de drept, cu deosebirea esenţială şi, deci, fundamentală, că nu tot ce este ordine publică în dreptul intern este de ordine publică în dreptul internaţional privat. De altfel, această distincţie capitală este împărtăşită şi de doctrina şi de jurisprudenţa altor state (Belgia, Elveţia, Finlanda, Franţa) - analizate în studiul de faţă - care relevă totodată faptul că în identificarea conţinutului ordinii publice în dreptul internaţional privat, rolul tradiţiilor juridice, istorice şi culturale nu trebuie omis, întrucât dezvoltarea fenomenului de internaţionalizare a raporturilor private cu element de extraneitate este premisa unificării accepţiunilor difuze ale unui concept extrem de generalizator cum este ordinea publică de drept internaţional privat.