Conformitatea lucrului vandut – intre rigiditate traditionala si functionalism

Ionuţ Florin Popa
Asist. univ. - Facultatea de Drept,
Universitatea "Babeş-Bolyai", Cluj-Napoca
Notar public

Rezumat

     Lipsa de identitate între lucrul predat şi cel vândut este desemnează neconformitatea lucrului vândut. La prima vedere conţinutul acestei noţiuni este lesne de identificat, regrupându-se în jurul aşa-numitei "predări conforme" (art. 1314-1335 C. civ.). Fiecare pas în lămurirea conceptului dovedeşte însă noi dificultăţi. Studiul de faţă îşi propune asumarea câtorva răspunsuri la întrebările mari legate de conformitatea lucrului vândut astfel cum aceasta este reglementată de Codul civil. Circumscrierea conceptului presupune, pe de o parte, delimitarea lui de alte noţiuni juridice cum sunt: viciile ascunse (art. 1352-1360 C. civ.), lipsa de securitate, eroarea asupra substanţei lucrului vândut, dolul sau chiar evicţiunea, iar pe de altă parte, identificarea principiilor care stau la baza reglementărilor tradiţionale. În acest sens, am avut în vedere conflictul de durată între teza materialistă (obiectivă) şi cea funcţionalistă (subiectivă), ambele dezvoltate pe marginea textelor Codului civil. În fine, studiul îşi propune şi identificarea unor potenţiale soluţii ale acestui conflict.

     Sub aspect sintetic, studiul cuprinde două părţi. Prima este dedicată garanţiei de conformitate şi cea de a doua garanţiei contra viciilor ascunse. Pentru ambele am încercat să stabilim condiţiile esenţiale definitorii şi care le conferă particularism, analizând atât deosebirile declarate de doctrină şi jurisprudenţă ca peremptorii între cele două garanţii, cât şi distincţiile reale sau iluzorii ale acestora faţă de alte noţiuni juridice. Concluzia sintezei jurisprudenţei şi literaturii pe această temă este sceptică sub aspect pragmatic dar şi intelectual. Ultima secţiune a lucrării cuprinde posibile soluţii pentru labirintul intelectual creat de doctrină şi jurisprudenţă pentru cele două garanţii.