Consideratii cu privire la nulitatea recursului in materie procesual civila

dr. Gabriela Cristina Frenţiu
vicepreşedinte Tribunalul Bistriţa-Năsăud

Rezumat

    Prin legea de procedură civilă ori prin legi speciale pot fi stabilite termene de recurs, speciale, şi pot fi stipulate momente iniţiale ale curgerii termenului de recurs, însă ori de câte ori normele nu conţin dispoziţii exprese referitoare la termenul de recurs, acesta nu poate fi altul decât cel de drept comun, respectiv „15 zile de la comunicarea hotărârii ce se atacă”, reglementat prin art. 301 C. pr. civ.
Ori de câte ori suntem într-o materie în care există o reglementare specială derogatorie de la dreptul comun în ceea ce priveşte termenul de recurs, dispoziţiile acestei legi speciale au prioritate în aplicare.

   Motivarea unui recurs se poate realiza fie prin cererea de declarare a căii de atac, fie ulterior acestui moment, însă înlăuntrul termenului de recurs.

    A motiva recursul înseamnă a arăta criticile aduse hotărârii atacate, a exprima nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată, indicarea şi dezvoltarea motivelor de nelegalitate ale hotărârii atacate.

   Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal. De la regula generală, a constatării nulităţii recursului în ipoteza nemotivării căii de atac sau a motivării peste expirarea termenului legal, există o excepţie reglementată expres de dispoziţiile art. 306 alin. 2 C. pr. civ., text care se referă la motivele de ordine publică ce pot fi invocate de părţi, procuror şi de instanţă din oficiu.
Raportat la dispoziţiile art. 306 alin. 2 C. pr. civ. suntem de părere că simpla invocare de către recurent a unor motive de ordine publică face inoperantă excepţia nulităţii recursului pentru nemotivarea în termenul legal, însă dat fiind faptul că recursul nu a fost motivat în termen legal, în ipoteza în care motivele de ordine publică invocate de recurent nu sunt întemeiate, instanţa nu va putea proceda la analiza pe fond a legalităţii şi temeiniciei hotărârii pronunţate, dispoziţiile art. 306 alin. 1 C. pr. civ. permiţând doar analiza motivelor de ordine publică în condiţiile nemotivării în termen a căii de atac.

    Prin urmare, ori de câte ori în faţa instanţei de recurs se invocă motive de ordine publică, sancţiunea nulităţii nu poate interveni. Într-o asemenea situaţie, instanţa de recurs va proceda la analiza în cadrul considerentelor deciziei pronunţate a motivelor de ordine publică invocate, iar în situaţia în care le găseşte neîntemeiate, va respinge recursul declarat, neputând analiza pe fond hotărârea atacată datorită nemotivării căii de atac în termenul stabilit.