Lector univ. dr. Constantin Duvac
Director al Direcţiei juridice din IGPR
Dr. Ciprian Raul Romiţan
Avocat - Baroul Bucureşti
Rezumat
Activităţile de reproducere, distribuire, sau comercializare a operelor ştiinţifice, fără consimţământul autorului sau a titularilor de drepturi, sunt cunoscute sub denumirea de piraterie şi sunt acţiuni ilegale deoarece afectează toate părţile implicate în creaţia şi valorificarea acestor categorii de opere, cum sunt: autorii, editorii, distribuitorii, consumatorii şi, nu în ultimul rând, statul.
În conformitate cu dispoziţiile art. 34 alin. 1 din Legea nr. 8/1996 nu constituie o încălcare a dreptului de autor, în sensul legii, reproducerea unei opere fără consimţământul autorului, pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei familii, cu condiţia ca opera să fi fost adusă anterior la cunoştinţa publică, iar reproducerea să nu contravină utilizării normale a operei şi să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularul drepturilor de utilizare.
Prin urmare, reproducerea în scop privat a unei opere de creaţie intelectuală nu necesită consimţământul autorului sau a titularilor de drepturi şi este permisă doar pentru efectuarea unei singure copii a operei pentru necesităţile private ale copiatorului. Persoana care face o copie pentru ea însăşi, adică pentru uz propriu, nu are nevoie de autorizaţia autorului şi este scutită de plata remuneraţiei de autor, deoarece o astfel de reproducere nu are drept scop comunicarea către public şi nu poate avea o destinaţie comercială.
În opinia autorilor acestui studiu, copia privată a operelor ştiinţifice din domeniul juridic, cu excepţia celor efectuate "pentru uzul personal sau pentru cercul normal al unei familii", atrage incidenţa dispoziţiilor penale examinate în condiţiile de incriminare prevăzute în art. 1396 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe. Sintagma „pentru uzul personal sau pentru cercul normal al unei familii”, la care face referire art. 34 alin. 1 din lege, este ca natură juridică o cauză justificativă specială care face ca faptele comise în condiţiile prevăzute în art. 1396 să fie permise (să nu fie contrarii dreptului).